Unde-i criză, nu-i foamete

Criza este amuzantă, când nu ți se întâmplă ție. Cel puțin așa consideră patroana-vânzătoare a magazinului alimentar de la colțul străzii. Ea nu și-a listat buticul la bursă (!!!) și bine a făcut. Râde în fața Microsoft-ului și nici nu simte nevoia să se arunce de la etajul superior al vreunei clădiri.
Urmând principiul "Ai ce n-ai pierdut încă", magazinele mici au un profit uriaș (oricum este imens, raportat la dimensiunile lor). Am simțit asta pe pielea mea, în ultimele săptămâni, când am stat cel puțin cinci minute la coadă, pe zi, ca să îmi cumpăr un pachet de țigări. Pe 24, 25, 26 și 27 decembrie, magazinul era plin. Și toți clienții vroiau mâncare, băutură, snacksuri și țigări.
Criza nu trece oricum prin stomac, că tot veni vorba de mâncare. Fie viața cât de grea, eu mănânc o shaorma! Așa își zice omul și se aliniază frumos în fața rotisorului.
Și mai sunt multe locuri prin care criza nu se simte. În mall, spre exemplu. Constănțeanul e născut acolo, printre haine chinezești pe care nu și le permite și mâncare radioactivă de franciză internațio-nală. Nu că s-ar vinde prea multe haine în mall-uri. Magazinele "trendy" sunt la fel de falimentare ca și în vremurile de dinainte de criză.
Ce este amuzant e că toată lumea are bani cash acum. Poți să schimbi lejer o bancnotă de 500 lei, chiar și la simigerie (nu e glumă, chiar am reușit). Nu mai umblă multă lume cu Visa sau cu depozite bancare. Ultima dată când am mers la bancă am așteptat vreo 10 minute ca să iasă casiera din jocul de poker din camera staff-ului. Nu prea fuseseră clienți în ziua aceea, e de înțeles.
Oricum, teoria "Mâncare e mai presus decât orice" s-a confirmat cu două zile înainte de Crăciun, când tragedia a lovit gospodăria. S-a ars frigiderul… N-am mai văzut în toată viața mea o redirecționare atât de promptă a fondurilor familiei. Nici planul Paulson n-a fost atât de eficient. În nici două ore, în bucătărie era un frigider nou-nouț și eco-prietenos iar eu mă plângeam de dureri de spate (cât o fi lumea de avansată, frigiderul vechi tot pe scări îl duci la gunoi!). Păcat că nu am avut suficientă prezență de spirit, altfel mi-aș fi luat un frigider cu cristale Swarovski. Apoi aș fi dezlipit cristalele lună de lună și le-aș fi amanetat, ca să plătesc rata. Dar fac asta la anul, dacă reușesc să îmi vând super-calculatorul de ultimă generație, care de fapt a devenit antic în urmă cu puțină vreme (Triple Channel… Duh!). Tot la anul, aș cumpăra "Crizantema", pentru make-over. La mulți ani neasemănători cu ăsta!