Vrem să reconstruim industria, după ce-am dat-o la fier vechi

Petre Roman, primul premier post-decembrist, a lansat o expresie care a prins rădăcini: "Industria românească e un morman de fier vechi." Viziunea sa disprețuitoare față de industria națională avea să fie împărtășită de guvernele ce s-au perindat la cârma țării, de Fondul Proprietății de Stat, de clasa politică înălțată pe ruinele comunismului și de clientela ei - milionarii și miliardarii de carton, abonați la privatizările frauduloase.

De atunci și până astăzi, "greaua moștenire" industrială a comunismului a fost tocată sistematic și vândută la fier vechi, parcă pentru a demonstra că Petre Roman a avut dreptate. În numai 23 de ani, industrii întregi au fost rase de pe fața pământului și transportate cu navele la topitoriile din Turcia.

Astăzi, când piața internă e dominată de produsele de import, când ceea ce a mai rămas din industria autohtonă face eforturi uriașe să rămână în viață, Ministerul Economiei lansează proiectul reindustrializării României.

Ministrul Varujan Vosganian a început discuțiile cu reprezentanții mai multor industrii și intenționează ca, până la începutul lunii iunie, să elaboreze "strategia de reindustrializare".

Cum văd acest proiect constănțenii implicați într-un fel sau altul în activitățile de producție sau în finanțarea lor?

"Fac, de peste un an, mari eforturi să dau drumul la un atelier de echipamente pentru agrementul nautic. Când am pornit la drum, nu mi-am închipuit că voi întâmpina atâtea obstacole. Nicio bancă n-a vrut să mă crediteze. Noroc cu părinții; cred în mine și mi-au dat toate economiile lor pe mână. Cele mai mari dificultăți le întâmpin, însă, din partea birocrației. Instituțiile statului mă toacă mărunt. Pentru orice aviz trebuie să întocmesc un dosar care trebuie să cuprindă alte avize. Am adunat un munte de dosare. Zecile de avize au însemnat bani, o mulțime de bani. Birocrația stufoasă, inutilă și costisitoare este o piedică în calea inițiativelor productive. Dacă aș fi știut ce mă așteaptă, n-aș fi pornit la drum. Acum, după ce-am cheltuit atât de mulți bani și timp, sunt nevoit să merg mai departe. Nu știu dacă voi rezista până la capăt, dacă voi reuși să inaugurez atelierul de producție până la sfârșitul anului" - a declarat, pentru "Cuget Liber", un tânăr inginer, care a ținut să nu-i divulgăm numele.

"Despre ce reindustrializare mai poate fi vorba? Luați aminte la problemele grave cu care se confruntă unitățile industriale din județul Constanța! Mai toate sunt pe pierderi. Dacă cei mari sunt în dificultate, este clar că cei ce vor să înceapă, de acum încolo, o afacere productivă n-au nicio șansă. Finanțarea este prohibitivă pentru cei aflați la început de drum. A existat o formă de sprijin pentru tineri, constând în acordarea creditelor cu garanții de stat pentru așa numitele start-up-uri. Metoda n-a dat rezultatele așteptate, chiar dacă în spatele tinerilor se aflau părinți sau unchi cu experiență. Unii au folosit ocazia pentru a pune mâna pe creditele ieftine. Finanțarea europeană este o altă poveste de… insucces. Din cauza birocrației excesive, rambursările se amână cu lunile și toate planurile de afaceri puse pe hârtie sunt date peste cap. Domnule, eu cred că reindustrializarea asta despre care se tot vorbește este un fel de Cooperativa Munca în Zadar" - și-a exprimat pesimismul un cunoscut bancher constănțean. Întrucât regulile din sistemul bancar sunt foarte drastice în privința relației cu presa, interlocutorul ne-a cerut să-i protejăm anonimatul.

"Reindustrializare? De când așteptam o asemenea veste! Nimeni nu spune că e ușor de realizat acest proiect, dar trebuie să existe un început. Fără industrie, economia românească nu are nicio șansă de supraviețuire. Eu cred că trebuie sprijinite, în primul rând, industriile ce servesc agricultura. Aici se află cel mai mare potențial de dezvoltare. Trebuie susținute industriile de imputuri agricole, cele de echipamente și utilaje agricole și procesatorii de produse agricole.

Reindustrializarea nu se poate face fără sprijinul băncilor, iar acestea trebuie să-și schimbe politica de creditare când e vorba de producție. Investițiile productive dau profit abia după trei ani, or acum băncile solicită profit din primele trei luni. Sunt necesare credite pe 5 - 10 ani, cu o perioadă de grație de 3 ani. Este nevoie, de asemenea, de o legislație care să susțină producția. Nu în ultimul rând, trebuie eliminate obstacolele birocratice de care agenții economici se împiedică la tot pasul" - a declarat inginerul Mircea Măgureanu, directorul general al societății "Novus" SRL, din Constanța, primul producător de instalații de irigat înființat în România, după 1990.

Ieri, 1.000 de angajați de la "Oltchim" au protestat în fața sediului Guvernului României. Dacă statul nu-i capabil să repornească rafinăria, va fi capabil să reindustrializeze o țară?