Adevărul despre moartea constănțeanului ucis în Afganistan. O mașină capcană cu explozibil i-a luat viața

Trupul neînsuflețit al lui Cristian Paul Boulean, constănțeanul mort în atentatul de săptămâna trecută din Kabul, Afganistan, a ajuns, luni după amiază, acasă. Constănțeanul va fi înmormântat astăzi, la Cimitirul Municipal Constanța. 

Cristian Paul Boulean avea 43 de ani, era căsătorit și avea un băiat de 20 de ani, Robert, student la Universitatea Maritimă Constanța. Apropiații spun că bărbatul era jovial, colegial și se implica mereu în tot felul de activități. Cristian Paul Boulean a fost jandarm în cadrul Inspectoratului Județean de Jandarmi, la Cernavodă, până în 2004, când s-a angajat la firma Dyncorp International, o firmă internațională ce asigură în Afganistan servicii de securitate, de logistică, dar și de instruire pentru forțele afgane. Pe 2 iulie, acesta și-a pierdut viața în tragicul atac terorist asupra bazei "Camp Pinnacle" din Kabul, Afganistan.

"Nu vreau să deschid sicriul și să îl văd. Am vorbit și cu băiatul nostru și am căzut de comun acord să nu îl vedem. Vrem să trăim cu impresia că e acolo și că e totul bine. Am rămas singuri, doar eu și Robert, după 22 de ani de căsătorie", a declarat, pentru cotidianul "Cuget Liber", Dorina Boulean, soția lui Cristian Paul.

A murit în somn, în urma unei explozii

Familia lui Cristian Paul Boulean nu își dorește decât liniște și să se cunoască adevăratul mod în care a murit constănțeanul.

"Îmi pare rău pentru minciunile care s-au tot spus până acum. Vreau să se înțeleagă că el nu a murit călcând pe o mină sau altceva, a murit în somn, în ora de repaus. În momentul în care a început atacul, o mașină plină cu explozibil a intrat în peretele camerei unde dormea Cristi, o cameră care avea geam, iar în urma suflului exploziei, a murit. Îi plăcea să stea într-o cameră aerisită cu geam și și-a schimbat locul, s-a mutat la etaj. Acesta probabil a fost ghinionul lui, pentru că cei de la parter au fost doar răniți. Apoi au venit ceilalți colegi ai lui și au început focurile de armă, care au durat 45 de minute", mărturisește soția constănțeanului decedat.

A lucrat la birou, dar voia să fie activ

Fusese acasă cu o lună înainte și trebuia să vină înapoi în august, însă din nefericire, Cristian Paul Boulean s-a întors într-un sicriu acoperit cu steagul României, dar și cu steagul Statelor Unite ale Americii.

"Nici nu se așteptau la așa ceva. Am vorbit cu el cu câteva ore înainte să se întâmple tragedia. Chiar îmi spunea că a făcut o ciorbă și că o să mănânce cu colegii români și americani. Îi plăcea să facă de mâncare, gătea des pentru toți colegii. El era sufletul lor... Măcar a murit liniștit, în somn, în explozie. Așa scrie și pe certificatul de deces, însă au murit și alții mai rău, pentru că după producerea exploziei a urmat un schimb de focuri. Mi-a și spus că dacă vreodată se va întâmpla ceva și nu va mai putea fi întreg, el singur se va omorî. Nu a fost niciodată bolnav, nu cred că a luat vreodată o pastilă. A fost un luptător… A plecat din jandarmerie pentru că erau salariile mici și mereu spunea că are o familie de întreținut și un copil de crescut. A ajuns în străinătate și mereu se oferea voluntar în misiuni. A lucrat ceva timp la birou, iar atunci stăteam mai liniștită, însă nu i-a plăcut și a cerut să fie activ", mărturisește Dorina Boulean.

"Tata este eroul meu"

Robert Boulean, fiul lui Cristi, mărturisește că are nenumărate amintiri frumoase cu tatăl său și că îl consideră eroul lui.

"Tata a fost o persoană extraordinară, eroul meu. Îl voi păstra mereu în amintirea mea. A fost cel mai bun, iubitor și puternic om din întregul univers. O să încerc să fiu ca tata", sunt cuvintele lui Robert.

Robert va purta mereu un medalion asemănător unei plăcuțe de identificare, primit cadou de la tatăl lui, pe care este gravat: "With love from dad. U.S. Afganistan 2009".