Amintiri cu maistrul militar Silviu Chiochișan de pe cuterul „Tomis”, astăzi uitat într-un hangar

Cuterul este o ambarcațiune din lemn, de mici dimensiuni, cu 10 sau 12 rame ori cu vele. Astfel de nave au fost folosite încă de prin anii 1600 – 1700 și serveau mai ales ca ambarcațiuni de luptă cu misiunea de a asigura paza coastelor. Marinarii sunt vestiți păstrători ai tradițiilor, așa că în 2021 velierele de tip cuter încă există și sunt foarte atractive pentru iubitorii sporturilor nautice, mai ales că se remarcă prin agilitate și viteză.

Cuterul „Tomis”, o ambarcațiune cochetă, care te duce cu gândul la o vacanță perpetuă, era una dintre navele pe care elevii și studenții militari deslușeau tainele marinăriei, la început de drum. Din iunie până în septembrie, nava era pe mare și lua, adesea, parte la regate. În extrasezon, misiunea marinarilor care deserveau acest velier era de a o întreține și de a o conserva.

Cu un zâmbet nostalgic, maistrul militar Chiochișan mărturisește că viața de comandant al unui velier, fie el și de dimensiuni reduse, oferă destule satisfacții și fiecare zi de lucru este una de plăcere și nu știi niciodată de ce aventuri vei avea parte, pentru că, marinarii știu cel mai bine, marea este o muză etern capricioasă.

Un episod care a rămas viu în amintirea protagonistului nostru este legat de un moment în care cuterul „Tomis” a rămas fără propulsie mecanică, pe mare, iar revenirea la cheu și acostarea a trebuit să fie realizate cu velele întinse. Orice pasionat de navigație și sporturi nautice poate spune că a aduce la cheu o ambarcațiune cu vele este o manevră similară cu a parca o mașină, în viteză, fără frâne. În același timp, pentru un marinar iscusit, o astfel de manevră este palpitantă, nicidecum imposibilă.

Din păcate, lipsa resurselor materiale, care la un moment dat a afectat și sectorul militar, a făcut ca simpaticul cuter „Tomis” să rămână în stare de conservare de lungă durată în hangar. Ultima regată la care a luat parte s-a desfășurat, la Constanța, în 2014, și a fost un real spectacol, spun toți cei care au avut șansa să experimenteze totul pe viu.

După frumoasa aventură în calitate de comandant al unui velier desprins parcă dintr-o vedere de pe Coasta de Azur, Silviu Chiochișan a decis că drumul său profesional trebuie să continue tot în zona în care împărtășește și altora din cunoștințele sale de marinărie și navigație. Așa a ajuns înapoi la Școala Militară de Maiștri Militari a Forțelor Navale. Aici, îi ajută pe elevii militari să învețe să opereze aparatele electrice de navigație și, când este cazul, îi învață pe viitorii maiștri militari despre ambarcațiunile cu rame și alte noțiuni tipic marinărești.