"Artistul" în bombe artizanale de acum 15 ani este astăzi un sculptor de vază al Penitenciarului de la Poarta Albă

Are aproape 15 ani de închisoare executați pentru că, în martie 1995,
la Suceava, a confecționat o bombă artizanală ce a omorât un ofițer
de poliție care încerca să o dezamorseze și a rănit alți cinci polițiști. Acum este "deținutul sculptor" de la Penitenciarul de Maximă Siguranță de la Poarta Albă
și își face deja planuri privind înființarea unui atelier de sculptură atunci când va fi eliberat.

Persoanele care au încălcat legea și se află în ispășirea unor pedepse privative de libertate la Penitenciarul de Maximă Siguranță de la Poarta Albă au șansa de a-și ocupa timpul și de a progresa din punct de vedere profesional sau artistic, dacă au înclinații de acest gen.
Despre Nicolae Pralea, acum în vârstă de 48 de ani, numai de inspirație artistică nu se poate spune că a avut parte, pe când avea 33 de ani, și când a confecționat, contra sumei de 800.000 lei vechi (400 de dolari pe atunci), o bombă arti-zanală, pe care a montat-o sub mașina lui Bois Aldrin, la dorința nevestei acestuia. Totul se întâmpla la data de 9 martie 1995, în centrul orașului Suceava. Viața bărbatului a cărui moarte se dorea a fost sal-vată de câțiva oameni care au observat, sub mașina lui, un obiect ce părea a fi o bombă artizanală. Imediat a fost alertată Poliția. Din nefericire, ofițerul de poliție care a încercat să dezamorseze mecanismul a produs explozia bombei. El a decedat, iar alți cinci polițiști au fost răniți. Anterior, Nicolae Pralea fusese trimis în judecată ca dezertor și pentru deținere ilegală de material exploziv.
Pralea a fost condamnat la 18 ani de închisoare, a ispășit aproape 15, iar de 13 ani se află la Penitenciarul de la Poarta Albă. Tot de atunci, pentru ca timpul să se scurgă mai repede, a început să sculpteze, din mâinile lui ieșind adevărate opere de artă, care au fost prezentate la mai multe expoziții care au avut loc de-a lungul timpului, pentru a reliefa efectele muncii de reeducare din cadrul penitenciarelor.
Aflat în atelierul său de la Peni-tenciarul de Maximă Siguranță de la Poarta Albă, Nicu Pralea ne-a povestit că nimeni nu l-a învățat să sculpteze, că a avut această pasiune încă de când era liber, că a fost un autodidact și că face totul din plăcere și din inspirație. De altfel, el ne-a mărturisit că muza sa este o pisicuță, care stă liniștită pe un scăunel, în atelier, și îl priveș-te cum sculptează ori desenează ideile ce-i vin și pe care vrea să le întruchipeze în lemn sau să le transforme în imagini.
"Aici mi-am dezvoltat înclinația, iar lucrările le fac în funcție de inspirație, timp ori dispoziție" - ne-a spus Nicu Pralea, în timp ce sculpta la o catapeteasmă ce urmează să înfrumusețeze o biserică din țară.
El speră să intre la Comisia de eliberare provizorie sub control judiciar în toamna lui 2010. Pralea ne-a spus că deja are oferte de la mai multe persoane din țară pentru a deschide un atelier de sculptură, dar că lasă timpul să decidă unde și când își va îndeplini visul.

Deținuții sunt percheziționați când ies din atelier
Nicolae Constantin, de 16 ani șeful Sectorului Producție din cadrul Penitenciarului de la Poarta Albă, ne-a declarat că cei care ajung să lucreze într-un astfel de atelier sunt selectați dintre cei care au înclinație în acest domeniu și dintre cei care se des-curcă binișor la desen. Ei trebuie să treacă o probă de lucru, iar apoi sunt selectați și de o comisie, care decide dacă ei sunt apți sau nu pentru o astfel de activitate. De obicei, la astfel de activități sunt angrenați deținuții cu pedepse mari, cărora, spune el, trebuie să le dai mereu de lucru. "La început, recunosc că-mi era frică, pentru că lucram cu unii dintre deținuții cei mai periculoși" – ne-a declarat Nicolae Constantin, dar, în timp, s-a obișnuit și cu ideea, și cu oamenii. Pentru că în cadrul atelierului deținuții au acces la tot felul de unelte, care pot fi folosite drept arme, la finalul fiecărei zile de lucru, fiecare deținut este percheziționat la sânge.