Care sunt misiunile protecției civile

Apărută ca o necesitate în asigurarea protecției forțelor combatante, îndeosebi după prima conflagrație mondială, când au fost folosite pentru prima dată gazele toxice de luptă, Protecția Civilă (numită și Arma Vieții, având ca deviză motto-ul "Cu viața mea apăr viața" din România, și-a extins domeniul de activitate, mai ales după cel de-al doilea război mondial, când, modernizarea armelor a cuprins în sfera lor de activitate atât muniția nucleară cât și cea biologică, cu efecte distructive nu numai asupra militarilor, dar și asupra populației. 

De-a lungul timpului, pe fondul creșterii riscurilor nonmilitare, accelerării tendințelor de globalizare, al schimbărilor climatice radicale, al diversificării activităților economice și producerii de dezastre, Protecția Civilă a devenit un instrument umanitar folosit de către stat în momentul când acesta trebuia să răspundă unei situații de urgență, fie ea naturală, tehnologică sau conflictuală. 

Potrivit prevederilor Legii nr. 481/2004, atribuțiile Protecției Civile sunt următoarele: identificarea și gestionarea tipurilor de riscuri generatoare de dezastre naturale și tehnologice de pe teritoriul României; Culegerea, prelucrarea, stocarea, studierea și analizarea datelor și informațiilor referitoare la protecția civilă; informarea și pregătirea preventivă a populației cu privire la pericolele la care este expusă, măsurile de autoprotecție ce trebuie îndeplinite, mijloacele de protecție puse la dispoziție, obligațiile ce îi revin și modul de acțiune pe timpul situației de urgență; organizarea și asigurarea stării de operativitate și a capacității de intervenție optime a serviciilor pentru situații de urgență și a celorlalte organisme specializate cu atribuții în domeniu; înștiințarea autorităților publice și alarmarea populației în situații de protecție civilă;

Protecția populației, a bunurilor materiale, a valorilor culturale și arhivistice, precum și a mediului împotriva efectelor dezastrelor și ale conflictelor armate; asigurarea condițiilor de supraviețuire a populației în situații de protecție civilă; organizarea și executarea intervenției operative pentru reducerea pierderilor de vieți omenești, limitarea și înlăturarea efectelor calamităților naturale și a celorlalte situații de protecție civilă; asanarea și neutralizarea teritoriului de muniția rămasă neexplodată din timpul conflictelor militare; participarea la misiuni internaționale specifice; constituirea rezervelor de resurse financiare și tehnico-materiale specifice.

 

În concluzie, Protecția civilă joacă rolul "bunului samaritean" care alină suferințele și asigură tot sprijinul pe care îl poate oferi, ajutând, salvând și asistând victimele și pe cei aflați în nevoie.

Protecția populației, a bunurilor materiale și a valorilor culturale se realizează printr-un ansamblu de activități constând în: înștiințare, avertizare, prealarmare și alarmare, adăpostire, protecție nucleară, biologică și chimică, evacuare și alte măsuri tehnice și organizatorice specifice. 

Înștiințarea, avertizarea, prealarmarea și alarmarea se realizează în scopul evitării surprinderii și al luării măsurilor privind adăpostirea populației, protecția bunurilor materiale, precum și pentru limitarea efectelor dezastrelor, atacurilor din aer și ale acțiunilor militare.

Adăpostirea reprezintă acțiunea de protecție a populației și a bunurilor din patrimoniul cultural național, de efectele atacurilor din aer și se realizează prin sistemul național de adăpostire, care cuprinde: adăposturi publice de protecție civilă aflate în administrarea consiliilor locale și fondul privat de adăpostire realizat de agenții economici și proprietarii de imobile.  

Asanarea terenului și neutralizarea muniției rămase neexplodate, din timpul conflictelor armate, reprezintă ansamblul de operațiuni executate pentru înlăturarea (distrugerea) muniției neexplodate (rateuri) și dezafectarea terenurilor și se execută de către subunitățile specializate și de către specialiștii pirotehnicieni din inspectoratele județene pentru situații de urgență, potrivit instrucțiunilor și normelor tehnice în vigoare.

Protecția nucleară, radiologică, chimică și biologică, reprezintă acțiunea de ocrotire a populației (salariaților) împotriva contaminării nucleare, radiologice, chimice și biologice și se realizează prin mijloace de protecție individuală, colectivă sau prin alte măsuri tehnice și organizatorice specifice, ce se realizează din timp de normalitate, cu prioritate în zonele de risc.  

Evacuarea reprezintă măsura de protecție civilă luată înainte, pe timpul sau după producerea unei situații de urgență, la declararea stării de alertă, care constă în scoaterea din zonele afectate sau potențial a fi afectate, în mod organizat, a populației, a unor instituții publice, operatori economici, animalelor, bunurilor materiale și în dispunerea lor în zone sau localități care asigură condiții de protecție și supraviețuire. 

Coordonarea de specialitate a activităților de protecție civilă se realizează la nivel național de Inspectoratul General pentru Situații de Urgență și la nivel local de inspectoratele pentru situații de urgență județene. Autoritățile administrației publice centrale și locale asigură stabilirea și integrarea măsurilor de protecție civilă în planurile și programele de dezvoltare economico-socială ce se elaborează la nivel național, județean și local și urmăresc realizarea acestora.

Toate atributele Protecției civile moderne se realizează cu sprijinul nemijlocit al structurilor din Ministerul Afacerilor Interne, Ministerul Apărării și alte ministere. Fără o colaborare judicioasă și fără realizarea unor planuri de cooperare viabile, acțiunea singulară a protecției civile nu ar da rezultatele dorite.