Cei 36 de polițiști de la Rutieră anchetați pentru corupție cer câte 50.000 de lei de la procurori, drept daune morale

Cei 36 de polițiști din dosarul "Rutiera", acuzați de fapte de corupție, în cazul cărora magistrații de la Curtea de Apel Constanța au decis, în vară, că urmărirea penală este lovită de nulitate absolută pentru că ar fi fost efectuată de un organ necompetent, au chemat în judecată, pe cale civilă, Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanța, Ministerul Public și Ministerul Justiției și Libertăților Cetățenești.

Ei solicită obligarea pârâților la plata a câte 50.000 de lei pentru fiecare dintre reclamanți, reprezentând prejudiciul creat prin comunicarea către presa constănțeană și centrală a datelor complete de identificare cuprinse în rezoluția nr. 368/P/2009, din data de 1.06.2009 - ora 12, a Parchetului de pe lângă Tribunalul Constanța și a datelor cu privire la vinovăția penală a lor. Polițiștii solicită instanței să-i oblige pe pârâți la publicarea într-un ziar național a extrasului de pe hotărârea prin care vor fi obligați la plata de despăgubiri.

A fost "încălcată brutal" prezumția de nevinovăție
În acțiunea înregistrată la Tribu-nalul Constanța se spune că, "în data de 25.06.2009, Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanța a procedat la efectuarea perchezițiilor domiciliare la locuințele reclamanților, urmate de conducerea sub pază strictă, cu persoane înarmate de război, la sediul Parchetului, unde le-a fost comunicată, direct, dobândirea calității de inculpați".
"Toate acțiunile au fost puternic mediatizate, acestea fiind practic transmise în direct de reprezentanții mass-media, care fuseseră anunțați în mod special de către reprezen-tanții autorității. Alăturat acțiunilor de aducere la sediul Parchetului, însoțiți de jandarmi înarmați de război, pentru a fi prezentați presei ca persoane deosebit de periculoase, Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanța a comunicat, către toată presa locală și centrală, rezoluția de începere a urmăririi penale, în care sunt menționate toate datele de identificare ale reclamanților (domiciliul complet, părinții, locul nașterii, codul numeric personal) și propunerea de arestare formulată în cauză", se mai spune în acțiunea celor 36 de polițiști.
Oamenii legii care au fost puși la zid în acele zile spun că prin comunicarea actelor respective către mass-media, precum și prin informațiile comunicate ziariștilor prezenți la sediul Parchetului de pe lângă Tribunalul Constanța "a fost încălcată brutal prezumția de nevinovăție, procurorii Parchetului de pe lângă Tribunalul Constanța dând practic o sentință de vinovăție a reclamanților, comunicând către toată presa că ei au săvârșit fapte de corupție, chiar dacă nu fusese emisă vreo hotărâre definitivă care să fi stabilit așa ceva". Mai mult decât atât, actele de urmărire penală au fost postate și pe mai multe site-uri ale unor ziare locale ori centrale.
Faptul că reclamanții au calitatea de agenți de poliție, prin comunicarea către presă a datelor personale, ar fi fost pusă în primejdie, potrivit acțiunii depuse la Tribunalul Constanța, siguranța lor, raportat la specificul activităților desfășurate.

Judecătorii au declarat nulă ancheta
Ulterior, la data de 6 august 2009, Curtea de Apel Constanța a stabilit, în mod definitiv, "că neregularitatea constând în necompetența după calitatea persoanei a organului de urmărire penală este sancționată cu nulitatea absolută, potrivit art. 197 alin. 2 Cod de procedură penală, nemaiputând fi acoperită ulterior și putând fi invocată și din oficiu". Sancțiunea se aplică tuturor actelor procedurale și procesuale efectuate de organul de urmărire penală necompetent, respectiv a actelor de constatare, a actelor de dispoziție și administrare a probelor, a actelor procesuale de începere a urmăririi penale și a punerii în mișcare a acțiunii penale și, pe cale de consecință, și asupra întocmirii actului de sesizare a instanței cu propunerea de arestare preventivă.
Chiar dacă instanța s-a pronunțat astfel, procurorii Parchetului de pe lângă Tribunalul Constanța au decis, la finalul săptămânii trecute, ca trei dintre polițiști să fie deferiți DNA-ului, iar în ceea ce privește celelalte 40 de persoane din dosar cercetările să continue la Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanța.

Drepturi constituționale încălcate
"Niciunei persoane nu îi este permis a aduce atingere imaginii și reputației unei alte persoane, acesteia din urmă fiindu-i apărat de lege dreptul la respectarea demnității și onoarei. În acest sens s-a pronunțat Curtea Constituțională, care a statuat faptul că «stabilirea prin lege a unor restrângeri sau sancțiuni nu este o măsură incompatibilă cu libertatea de exprimare, fiind necesară sancționarea celor care, prin exercitarea abuzivă a libertății de exprimare, aduc atingere demnității și onoarei altor persoane. De aseme-nea, este necesar să fie avut în vedere și textul art. 54 din Constituție, potrivit căruia drepturile și libertățile constituționale trebuie exercitate cu bună-credință, fără a se încălca drepturile și libertățile celorlalți. (Decizia nr. 51/08.04.1999)»" - se mai precizează în acțiunea polițiștilor.
În cererea de chemare în judecată se mai spune că, în mod unanim, instanțele de judecată au recunoscut dreptul persoanei a cărei demnitate a fost afectată în urma unor demersuri ilicite sau care a suferit un prejudiciu ca urmare a unor astfel de acțiuni să îi fie reparat acest prejudiciu prin acordarea unor despăgubiri materiale. Astfel, s-a arătat în practica instanțelor că "obligarea pârâtului la acoperirea prejudiciului nu încalcă libertatea de exprimare garantată de art. 10 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, respectiv art. 30 din Constituția României, cât timp acest drept nu se exercită cu respectarea prevederilor legale și constituționale care garantează demnitatea, onoarea persoanei, dreptul la propria imagine. Cu alte cuvinte, libertatea de exprimare nu poate leza valori de asemenea ocrotite prin lege, cum ar fi cele deja enunțate, demnitatea, onoarea, dreptul la propria imagine, prezumția de nevinovăție. - Decizia nr. 3623/24.09.2003, Secția civilă, Curtea Supremă de Justiție".
Cei 36 de polițiști spun că sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale "întrucât prin acțiunile denigratoare la care am fost supuși, prin comunicarea tuturor datelor de identificare către presă în scopul de a fi făcute publice și ulterior publicarea acestora, prin «stabilirea» vinovăției de către Parchet mai înainte chiar de a se administra un minim de probatoriu și pronunța o hotărâre judecătorească, ne-au fost grav afectate reputația și demnitatea, precum și onoarea, cauzându-ne un important prejudiciu moral".

Drepturile Omului - călcate în picioare
Reclamanții invocă prevederile art. 54 alin. 1 din Decretul nr. 31/1954 prin care se statuează că "persoana care a suferit o atingere în dreptul său, la reputație sau în orice alt drept personal nepatrimonial, va putea cere instanței judecătorești încetarea săvârșirii faptei care aduce atingere drepturilor mai sus arătate", iar la alin. 2 se prevede posibilitatea celui care a suferit o atingere a unor asemenea drepturi de a cere instanței să oblige pe autorul faptei săvârșite fără drept să îndeplinească orice măsuri socotite necesare de către instanță pentru restabilirea dreptului atins.
"În ceea ce privește atitudinea organelor judiciare și afirmațiile referitoare la vinovăția penală a unei persoane care nu a fost condamnată definitiv, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a fost categorică și constantă în a apre-cia drept o violare a disp. art. 6 alin. 2 din CEDO și în a acorda despăgubiri bănești, afirmațiile sau declarațiile publice ale reprezentanților organelor de anchetă penală cu privire la vinovăția penală a unei persoane, cu încălcarea brutală a prezumției de nevinovăție. Astfel, s-a statuat că în faza de anchetă penală nu este permis a fi făcute declarații publice care să poată fi interpretate ca fiind o confirmare din partea anumitor funcționari publici a vinovăției persoanei (Cauza Butkevicius împotriva Lituaniei, Cauza Erik Ninn-Hansen împotriva Danemar-cei)" - se exemplifică în acțiunea polițiștilor.

Practică judiciară locală
Se aduce vorba și de practica judiciară locală. Astfel, în sentința civilă din data de 21.12.2007 pronunțată de Judecătoria Con-stanța în dosarul nr. 5080/212/2006 - rămasă definitivă și irevocabilă - (Mazăre contra IGPR și MAI) s-a reținut faptul că "pentru a stabili un regim specific al libertății de exprimare trebuie avută în vedere și calitatea specială a titularului discursului, astfel că în cazul organelor judiciare «îndatoririle și responsabilitățile» vizate de art. 10 alin. 2 din CEDO dobândesc o mare importanță. În egală măsură, Convenția consacră și garantează un alt principiu fundamental, cel al prezumției de nevinovăție în cuprinsul art. 6 paragraf 2 care prevede că «orice persoană acuzată de o infracțiune este prezumată nevinovată până ce vinovăția sa va fi legal stabilită». În legislația internă, această garanție procedurală a fost instituită și în cuprinsul art. 52 din Legea nr. 281/2003 de modificare a Codului de procedură penală. Interpretarea restrictivă a dreptului la prezumția de nevinovăție apare în mod frecvent în jurisprudența Curții (cazurile Minnelli, Allenet de Ribemont, Matijasevic contra Serbiei, Barbera Messegue și Jabardo, Krause contra Austriei), iar obligația respectării acestei garanții procedurale incumbă nu doar judecătorului, ci tuturor autorităților sta-tului. În general, art. 6 par. 2 garantează fiecărei persoane dreptul de a nu fi tratată de niciun reprezentant al statului ca și cum ar fi vinovată de săvârșirea unei infracțiuni, înainte de stabilirea legală a vinovăției sale de către instanța de judecată competentă. În acest sens Curtea a statuat și în cauza LH contra Franța, că atât reprezentanți ai poliției sau ai parchetului nu vor putea face declarații publice înainte de condamnarea persoanei suspectate de săvârșirea unei infracțiuni, declarații care să conțină o constatare a vinovăției cu privire la aceasta".

Erau informații de interes public sau nu?
Polițiștii de la Rutieră afectați de acțiunile procurorilor invocă și art. 12 din Legea nr. 544/2001 privind liberul acces la informațiile de interes public, care prevăd în mod imperativ faptul că sunt exceptate de la accesul liber al cetățenilor informațiile privind procedura în timpul anchetei penale sau disciplinare, dacă se periclitează rezultatul anchetei, se dezvăluie surse confidențiale ori se pun în pericol viața, integritatea corporală, sănătatea unei persoane în urma anchetei efectuate sau în curs de desfășurare, precum și informațiile judiciare, dacă publicitatea acestora aduce atingere asigurării unui proces echitabil ori interesului legitim al oricăreia dintre părțile implicate în proces. Așadar, Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanța ca instituție publică, spun ei, avea interdicția legală de a furniza date despre procedura penală în desfășurare și de a dezvălui date confidențiale privind persoana celor cercetați, datele de stare civilă și alte date cu privire la asigurarea unui proces echitabil.
Primul termen în acest dosar a fost stabilit pentru data de 22 decembrie.