Delfinul, submarinul "pedepsit" să uite adâncul mării / Galerie foto

Acum 30 de ani, Marina Militară românească se pregătea să fie înzestrată cu trei submarine. Totuși, din cauza unor discuții, în flota românească a ajuns doar Delfinul, singurul submarin românesc, construit la ruși, special pentru a vâna submarine nucleare. În prezent, Delfinul zace la cheu, în așteptare de fonduri. Totuși, cei mai vechi membri ai echipajului își aduc aminte cu zâmbetul pe buze despre misiunile Delfinului.

Avea 25 de ani, când a fost selecționat pentru una dintre cele mai importante misiuni ale Forțelor Navale Române. Maistrul principal Leonard Mănăilă își aduce aminte cu drag despre momentul în care a fost ales pentru a face parte din primul echipaj al submarinului Delfi-nul. A făcut parte din primul și singurul echipaj care a făcut scufundări până la expirarea acumulatorilor, în 1995.

"Era prin anul 1985 când Forțele Navale Române au hotărât ca Marina Militară să fie înzestrată cu un divizion de submarine. La acea vreme, se voiau cel puțin trei submarine, după care să construim noi submarine pentru a ne face o flotă. Undeva prin Marina română se selecționa echipaj, pentru submarin, pe diverse specialități. Prin vara anului 1985, când să se definitiveze echipajul submarinului, s-au anunțat mai multe condiții de pe la partid, ca membrii echipajului să fie căsătoriți, să fie mem-bri de partid, mai multe criterii. S-au bulversat lucrurile atunci, mulți au fost scoși, iar atunci am fost și eu selecționat. M-am trezit că am fost cooptat pentru a face parte din primul echipaj al submarinului pe care urma să-l aducem de la ruși. Primul lucru pe care a trebuit să-l învăț a fost, bineînțeles, limba rusă. După câteva săptămâni, am plecat! Era o curiozitate extrem de mare, habar nu aveam ce vom face, nu știam ce să ne luăm la noi, era ceva nou, unic. Am ajuns în Rusia, unde a trebuit să facem cursuri, care durau aproximativ un an. Am făcut cursuri atât teoretice, cât și practice, am făcut cursuri de avarii submarin, ne-au învățat pe un submarin vechi cum se reacționează în caz de incendiu, de lovitură, de apă la bord. Totuși, cursurile care durau un an noi le-am terminat în șase luni și am fost gata de plecare", povestește maistrul principal.

"De la 40 metri adâncime, se auzeau delfinii…"

Se spune că, pentru neutralizarea unui submarin din clasa Kilo, așa cum este Delfinul, adversarul trebuie să scoată în mare o ditamai gruparea navală. În mâinile unui echipaj experimentat, submarinul devine extrem de greu de descoperit.

"Prima experiență cu submarinul a fost una curioasă. M-am îndrăgostit! Am observat atunci că noi, echipajul român, aveam mai multe cunoștințe teoretice decât rușii! Între noi era un schimb continuu de informații. Eram atât de curioși, încât nici nu simțeam teama. Ni se spunea des că procedurile trebuie respectate, pentru că cei care nu le-au respectat au murit. Nici măcar asta nu ne speria! Am ajuns și la 270 metri adâncime, pe undeva pe lângă Sevastopol. Am făcut extrem de multe misiuni cu submarinul, împreună cu alte țări. Spre exemplu, aveam ca misiune să căutăm nave inamice, iar navele să ne găsească pe noi. Niciodată nu s-a întâmplat să fim descoperiți! Țin minte că, la un moment dat, am ajuns printre nave englezești și am ieșit la suprafață în mijlocul careului de nave și ascultam și îi vedeam, iar ei habar nu aveau că noi suntem acolo! Într-un final, am plecat din Odessa și am ajuns în România. A fost o experiență deosebită. De la 40 de metri adâncime, se auzeau delfinii, de parcă ar fi fost lângă noi. Nu mai spun de alte vapoare, se auzeau fără probleme. Hidrolocaloriștii își dădeau seama după zgomot exact ce vapoare erau, ce tonaj aveau. Simțeai tot ce e deasupra ta. Am avut și experiențe mai puțin plăcute. De câteva ori era să luăm foc. Cel mai periculos lucru pentru un submarin nu este apa, ci un incendiu", mărturisește Leonard Mănăilă.

Delfinul, nedetectabil

Comandorul Daniel Bondoc este comandantul submarinului Delfinul. Își cunoaște bine submersibilul și are grijă să-l întrețină corespunzător până când va avea acumulatori noi.

"Navigația la imersiune presupune să fii extrem de silențios. Dacă ai făcut un zgomot, ai fost descoperit. Interesul pentru un submarin este, bineînțeles, să nu fie descoperit. Delfinul este mai deosebit din acest punct de vedere, pentru că are o amprentă acustică foarte mică, la fel și amprentele termică și magnetică. Submarinul nu se descoperă doar din cauza gălăgiei. Delfinul atinge o viteză maximă de 17 noduri la imersiune. El a fost construit ca vânător de submarine nucleare, nu are nevoie să aibă viteză", explică cdor Daniel Bondoc.