S-a aniversat, luna trecută, cu mult fast, Ziua Marinei. Președinte, miniștri, parlamentari, cu toții s-au îngrămădit să ocupe locuri la "oficială", să vadă mai bine spectacolul oferit de marinari.
Nu toți participanții la eveniment erau foarte fericiți. Unii dintre militari scrâșneau că au salarii mici, alții că își riscă viața în camioane vechi, antice și de demult. Printre nostalgici, se numărau și foști marinari ieșiți din sistem, care și-au servit patria la bordul unei nave speciale: submarinul "Delfinul", astăzi aflat în "lâncezeală" la cheu.
Ar mai putea oare să se scufunde "Delfinul"? Are mai bine de 30 de ani, e uzat moral și totuși funcțional.
Multe voci spun că soarta submarinului este pecetluită: "Se va mai scufunda când or zbura porcii!". De ce? Iată câteva motive, dezvăluite de un fost cadru al Marinei Militare.
În primul rând, e vorba de furnizorul acumulatorilor, marea problemă a "Delfinului". Presupunând că statul român s-ar căuta prin buzunare și ar scoate 20 de milioane de euro, este greu de crezut că rușii ne-ar mai livra bateriile, în condițiile în care orientare României este spre NATO, țara noastră făcând plăți pentru armament către partenerii din SUA, Marea Britanie sau Franța.
Ai nevoie, apoi, de un echipaj complet, specializat. În momentul de față, "Delfinul" nu are organigrama completă, personalul (încă) existent asigurând doar funcționalitatea navei. Pentru a instrui echipajul, s-ar mai pierde alți ani, alte cheltuieli. Și, în fond, pentru ce să mai angajezi asemenea cheltuieli, în condițiile în care un posibil conflict militar s-ar desfășura pe alte coordonate decât cele tradiționale, coordonate în care racheta este protagonist.
Astfel, reiau o idee personală mai veche: oare nu ar fi mai bine ca submarinul "Delfinul" să fie transformat în muzeu? Ar genera încasări multe, iar banii ar putea fi folosiți pentru înzestrarea armatei.
XXX
Submarinul "Delfinul" a fost construit în fosta URSS și predat României în anul 1985. Ceaușescu a plătit pe el nu mai puțin de 40 milioane de dolari și l-a adus în țară în mare secret, fiind recepționat fără ceremoniile specifice festivismului comunist.
"Delfinul" este printre cele mai moderne submarine din Marea Neagră, Clasa Kilo, din care face parte, fiind una dintre cele mai apreciate în lumea militară.
În publicațiile de specialitate, în dreptul denumirii Kilo este trecut "vânător de submarine nucleare". Este complet învelit într-o alveolă din cauciuc, iar instalațiile sunt extrem de silențioase. În plus, are o rază de acțiune de cinci ori mai mare decât submarinele din clase similare din dotarea NATO.
Capacitățile acestui submarin au fost demonstrate, cu totul întâmplător, în Golful Persic, în timpul primului război din Irak, în 1990. Flota americană a intrat în stare de alarmă, după ce niciunul dintre cele trei submarine Kilo scoase în mare de Iran nu a putut fi detectat. De atunci, clasa Kilo a fost supranumită "Black Hole" ("Gaura neagră").
XXX
"Delfinul" are 72,9 metri lungime, 10 lățime și este proiectat după metoda picăturii de apă alungite. Viteza de croazieră la suprafață este de 8-12 noduri, iar în imersiune, 20 de noduri (aproximativ 40 km/h).
"Delfinul" dispune de un complex automatizat de lansare torpile calibru 533,4, compus din șase tuburi, toate dispuse în prova. De la bord se pot lansa șapte tipuri de torpile, printre care și torpile teleghidate prin fir tip Tiger fish, dar și torpile de viteză cu oxigen. "Delfinul" mai deține un sistem de lansare a țintelor false și un complex de rachete antiaeriene IGLA 1.
La bordul "Delfinului", echipajul poate sta 45 de zile, limitarea fiind calculată în funcție de proviziile de alimente. Din 1996, "Delfinul" stă la cheu, deoarece acumulatorii motorului sunt epuizați, iar înlocuirea lor costă în jur 20 de milioane dolari.