Editorial

Îmi este dor de Ziua Poliției Române!

533

Articole de la același autor

25 martie, Ziua Poliției Române. Ani la rând, această zi a fost prilej pentru ca polițiștii să se îmbrace în haine festive și să scoată, în expoziții, câte ceva din activitatea lor. Autospecialele erau spălate și aliniate frumos, alături de cele câteva motociclete pe care le aveau în dotare băieții de la Rutieră. Pe câteva mese era înșirat armamentul, și acela curățat și ferchezuit, ca să dea frumos în poze. Criminaliștii făceau câteva demonstrații de ridicare de amprente, în vreme ce luptătorii mascați puneau în scenă un spectacol, cu fumigene, împușcături și prinderi de infractori periculoși, de ziceai că agenții speciali de la FBI sunt mici copii în comparație cu ei! Ce mai, o adevărată desfășurare de dotări, tehnici și specialiști care prezentau o imagine idilică a Poliției, de care, hai să fim realiști, cel mai mult erau încântați copiii! Celor mici le străluceau ochii când vedeau mitralierele pe care le recunoșteau din Counter Strike, ei râdeau cu gura până la urechi când dădeau drumul sirenelor asurzitoare. La fel de drept este că ei erau singurii care nu știau că, de fapt, acele autospeciale erau singurele pe care nu se vedea prea rău rugina, că armamentul era nefuncțional și că totul era doar un „paravan” sub care mai marii din sistem ascundeau neajunsurile.

An de an, am considerat aceste „spectacole” puse în scenă de Ziua Poliției o pierdere de timp. Pe de o parte, pentru că le consideram praf în ochi, iar pe de altă parte pentru că nu aveau nici dramatismul unui accident rutier, nici încâlcelile unei investigații. Ani la rând, am mers la evenimentele organizate de Ziua Poliției fără niciun chef; ba chiar, dacă puteam să pasez unui coleg, o făceam cu cea mai mare plăcere. Preferam în orice moment să merg până în cel mai îndepărtat colț al județului să „păzesc” gardul unei gospodării unde a fost o crimă, decât să-i văd pe polițiști în țoale festive, zâmbind politicos.

Astăzi, îmi lipsesc până și aceste spectacole pe care în trecut le consideram ieftine. Este al doilea an când nu se organizează nimic în această zi. Iar după un an de zile de temeri și restricții, îmi este dor de Ziua Poliției Române. Îmi este dor să îi văd pe copii râzând cu poftă și înghesuindu-se care să intre primul în mașina de poliție! Îmi este dor de aplauzele lor sincere la demonstrațiile mascaților! Îmi este dor să îi văd pe polițiști fără mască, să putem să stăm „de bârfă”, cum îmi place mie să spun, fără zâmbete triste ascunse… 



Comentează știrea

Nu există comentarii introduse pentru acest articol!

Articole pe aceeași temă

Pagina a fost generata in 0.5714 secunde