Povestea submarinulului "Delfinul"

Submarinul Delfinul, proiect 877 E, a fost construit în perioada 1983 - 1985 în fosta Uniune Sovietică și a intrat în înzestrarea Marinei Militare în luna septembrie a anului 1986. Submarinul a fost adus în țară de echipajul unității beneficiare, iar pe timpul marșului către țară a fost însoțit de o navă antisubmarin românească.

"Delfinul" este printre cele mai moderne submarine din Marea Neagră. Clasa Kilo, din care face parte și acest submarin, este una dintre cele mai apreciate în lumea militară. Dispune de un complex automatizat de lansare torpile, compus din șase tuburi, toate dispuse în prova. De la bord se pot lansa șapte tipuri de torpile, dar și torpile de viteză cu oxigen. Sistemul de realimentare a tuburilor este de tip revolver, dublat de unul mobil și unul fix. Submarinul mai deține un sistem de lansare a țintelor false și un complex de rachete antiaeriene.

Ca senzori, submarinul are trei sisteme de radiolocație. Observația la suprafață se face până la 50 de km, iar submersibilul mai deține sisteme de protecție și bruiaj pentru ducerea războiului electronic.

Pentru lupta in imersiune, Delfinul este dotat cu un complex hidroacustic, compus din șase stații de ascultare, care pot sesiza zgomotele navelor in regim pasiv pe o rază de 200 de km.

În prova, submarinul este dotat cu detectoare de mine și mai are un sistem de supraveghere a regimului de funcționare a elicei. Prin aceste sisteme, calculatorul de bord poate supraveghea și urmări țintele submerse în regim activ. De asemenea, poate urmări în două sectoare diferite evoluția țintelor și poate determina simultan elemente de atac. Asupra acestora se pot lansa succesiv șarje de torpile.

De la intrarea în serviciu, submarinul a executat activități de pregătire pentru luptă specifice și a participat la exerciții comune cu nave aparținând țărilor riverane Mării Negre, membre ale Tratatului de la Varșovia. După 1990, a executat numai activități de instrucție la nivel național.

XXX

Chiar dacă este în stare perfectă de funcționare, singurul submersibil al Marinei române are un neajuns: îi lipsesc bateriile, iar suma vehiculată pentru remedierea acestui neajuns este de ordinul milioanelor de euro.

Începând cu anul 1996, pe fondul restricțiilor bugetare și alocărilor în funcție de priorități, nava a fost parțial conservată pentru limitarea uzurii echipamentelor și instalațiilor. A fost păstrat un echipaj redus, care asigură întreținerea navei și a tehnicii în condiții corespunzătoare.

Principala problemă este lipsa acumulatorilor, restul fiind lucrări uzuale de inspecții tehnice la corp și reparații la instalațiile și sistemele de la bord.

XXX

Echipajul inițial a fost instruit la furnizor în vederea preluării submarinului, pentru funcțiile cheie fiind pregătite câte două persoane (de bază și de rezervă). Ulterior, membrii acestui echipaj au constituit nucleul care a asigurat pregătirea celor nou veniți, aceștia devenind la rândul lor instructori.

Mai bine de o treime dintre marinarii aflați la bordul Delfinului nu a apucat niciodată să se scufunde.