Mesopotamia antică, suprafață fertilă udată de fluviile Eufrat și Tigru, mai este cunoscută ca fiind și "Leagănul Civilizației Omenirii" și corespunde actualului teritoriu al Irakului. Grecii au denumit-o "Țara dintre fluvii", sirienii o numeau Aram Nasharaim (Siria dintre fluvii), iar arabii o numesc El Djerireh - insulă, exprimând poziția ei de zonă înconjurată pe două părți de apă.
În zilele noastre, vestigiile acelei lumi se regăsesc aici, în apropierea bazei Tallil, unde se află dislocat și Batalionului 341 Infanterie, prin zigguratul și cetatea Ur, în apropierea lor aflându-se și casa lui Avraam, primul patriarh al Vechiului Testament.
Pentru foarte mulți absolvenți ai unei facultăți de istorie sau teologie ajungerea în această zonă ar însemna împlinirea unui vis format încă din primii ani de studenție. Acest vis a devenit realitate și pentru trei dintre "Rechinii Albi".
Într-unul dintre momentele de repaus (destul de rare), comanda unității a hotărât organizarea vizitării sitului arheologic de la Ur. După obținerea aprobărilor necesare din partea guvernatorului provinciei Dhi Qar, militarii constănțeni au putut să ajungă la vestigiile istorice, primul vizitat fiind zigguratul. Construit în jurul anilor 2.111 î.Hr din cărămizi arse așezate pe trei paliere și având o înălțime de 27 de metri, era considerat "temelie a cerului și pământului" și avea menirea să asigure coborârea zeilor din cer spre pământ și înălțarea oamenilor la cer. Timpul și-a pus însă amprenta asupra acestui templu. Astăzi, el mai are doar 17 metri din înălțimea originală.
Obișnuiți cu vestigiile de la Histria, Tomis, sau Callatis, "Rechinii Albi" au rămas profund impresionați în fața acestei opere de artă a lumii antice, cu o vechime de patru milenii, mulți dintre ei aducându-și aminte de lecțiile de istorie antică din clasele de gimnaziu, unde în cărțile de istorie se afla desenat și zigguratul de la Ur.
Printre cei care privesc cu admirație construcția antică se află și maiorul Lucian Stancu. Ofițerul este licențiat în istorie și a absolvit o facultate de profil în anul 2006, la Constanța. Se apropie de scările care duc către etajele superioare. Face acest lucru cu emoție; în fața ochilor, pentru câteva clipe, îi revine cursul de Istorie Veche Universală pe care l-a parcurs în primul an de facultate. Ceea ce prin glasul mentorilor săi în istorie părea în acele momente de studenție un vis îndepărtat, acum, pentru el, a devenit o realitate.
Periplul istoric al constănțenilor continuă la casa patriarhului Avraam. Fruntașul Ionuț Iftimia, absolvent al Facultății de Teologie și aflat în ultimul semestru la Masteratul de Teologie Liturgică, pășește cu sfială prin încăperile casei reconstruite pe vechea temelie. Cu aparatul de fotografiat imortalizează imagini despre casa celui care a plecat către Țara Cannanului. Speră ca și alți colegi de-ai lui să aibă șansa să ajungă pe aceste meleaguri, dar fără cască și vestă antiglonț, doar în simpla postură de turiști.
Ultimele obiective vizitate sunt cetatea antică și mormintele regale. Descoperite în anul 1928, ele au suscitat atenția a numeroși arheologi. Astăzi, în preajma lor se poate vedea modul cum unii au înțeles să facă o cercetare de specialitate. Nu cu știință, ci cu excavatorul, gropile rezultate în urma excavațiilor sunt adânci, peste tot se văd resturi de ceramică.
Vizita se încheie, militari se îndreaptă către mijloacele de transport, unul dintre ei rămâne în contemplarea sitului arheologic. Este Ofițerul de Relații Publice (ORP) al Batalionului, care privește cu mâhnire la modul cum s-au făcut săpăturile. Este strigat de către colegi să se grăbească. Căpitanul Octavian Dorobanțu le cere să îl mai aștepte câteva minute. Știe de ce le solicită acest lucru. ORP-ul este licențiat în istorie și arheologie, iar în aceste momente se află în elementul său din viața civilă. După câteva minute, și ultimul dintre ei se alătură formației. Trece pe lângă locotenentul Alexandru Minciu și plutonierul Emil Florea care îl aud spunând cu voce joasă "La început a fost Sumerul".
Plutonier major Filip Grigorescu
Material trimis redacției de maiorul Gabriel Pătrașcu, ofițerul de relații publice al Batalionului 341 Infanterie "Rechinii Albi"