Ștefan Niculescu și Shyti Blenis, detenție pe viață pentru triplul asasinat de la Mangalia

Ștefan Niculescu și Shyti Blenis, cei doi indivizi acuzați că au comis triplul asasinat de la Mangalia de acum cinci ani, rămân condamnați la detenție pe viață. Sentința este definitivă, ea fiind emisă de magistrații Înaltei Curți de Casație și Justiție. Prin această decizie a magistraților se certifică faptul că probele aflate la dosar sunt de netăgăduit și că cei doi sunt adevărații criminali ai familiei Ion, din Mangalia, din care făcea parte și o fetiță de doar opt ani.
Cei doi au fost judecați pentru că i-ar fi ucis pe membrii familiei Ion, respectiv soții Alexandru și Lucreția și fiica minoră Amalia - Victoria, de opt ani, din Mangalia, după care au îngropat cele trei cadavre. Potrivit expertizei medico-legale, fetița a fost îngropată de vie, aspect care face și mai oribilă fapta comisă de către cei doi.
Trupurile soților Ion au fost găsite îngropate în liziera din apropierea localității 23 August, fiind depuse în aceeași groapă unul peste celălalt. Corpul fetiței a fost găsit în pădure, la Valu lui Traian.
Tot în sarcina celor doi s-a reținut că, pe data de 1 iunie 2004, au sustras din locuința familiei Senan și Sevinci Abibula circa 100 grame bijuterii din aur, 4.600 de dolari, 100 de euro și 34 de milioane de lei vechi, trei ceasuri de mână și două telefoane mobile.
În privința martorului principal, Todri Albion, anchetatorii au dispus neînceperea urmăririi penale pentru că el ar fi fost constrâns moral, iar ulterior a înlesnit arestarea celor doi principali suspecți ai triplului asasinat.

Încercări diabolice de a-l scoate nevinovat pe Blenis
Procesul s-a întins pe perioada a cel puțin patru ani, cei doi fiind judecați de instanța de fond, iar apoi beneficiind de căile legale de atac, respectiv apel și recurs. Anchetatorii, procurorii și judecătorii au fost cu toții de acord că acest caz reprezintă unul dintre cele mai grele și în care numai faptele în sine denotau un grad de cruzime nemaiîntâlnit. Rămânea de văzut dacă cei doi suspecți erau și "dovediți" ca autori ai faptei.
Trebuie să precizăm că, nu de puține ori, nervii anchetatorilor care au contribuit la adunarea probelor în acest dosar au fost întinși la maximum. Amintim de punctul culminant, de acum aproximativ patru ani, când dosarul se afla la instanța de fond, respectiv Tribunalul Constanța, iar judecătorul Marius Epure a dispus punerea "de îndată" în libertate a albanezului Blenis, ignorând probele aflate la dosar și considerând că el este nevinovat. Mai mult decât atât, deși inculpatul era suspect în comiterea unui triplu asasinat, respectivul magis trat nu a luat nici măcar o măsură obligatorie (de a nu părăsi localitatea ori țara). În cele din urmă, Blenis a fost reținut pe aeroport, la București, chiar în momentul în care se pregătea să părăsească România, fiind reîncarcerat. Noroc că procurorii au reușit să-l rețină din nou pe Blenis și să-l readucă după gratii, de unde, în urma condamnării primite, se pare că nu va mai ieși niciodată.
Deși la momentul respectiv a fost demarată o anchetă a Consiliului Superior al Magistraturii (CSM), împotriva judecătorului Epure nu s-a luat vreo măsură, el promovând ulterior la Curtea de Apel Constanța, unde își desfășoară activitatea și în prezent.
Numai că dificultățile acestui dosar nu s-au oprit aici. Blenis, prin avocații lui, a făcut zeci de plângeri penale pe numele atât ale polițiștilor, cât și ale procurorilor care s-au ocupat de caz. S-a mers până în pânzele albe și orice chestiune, cât de minoră, era folosită și interpretată în fel și chip. Acest război psihologic trebuia să slăbească încrederea magistraților care se ocupau de caz în probele și credibilitatea anchetatorilor, în profesionalismul lor. Dar nici această tactică, diabolică putem spune, nu a avut sorți de izbândă. Deși mulți polițiști și procurori s-au simțit pur și simplu "urmăriți" de acest dosar, ei fiind transformați în ținte ale apărării lui Blenis, ajungând să fie anchetați ca infractori comuni, apărând pe listele instanțelor de judecată în mod frecvent, tactica nu a avut efectul scontat de avocați și, în cele din urmă, cu tot cu tergiversările și dificultățile iscate, s-a ajuns la o sentință definitivă în acest caz.

Apogeul disperării, în ultimul act, desfășurat la Înalta Curte de Casație
Un alt aspect demn de luat în seamă a fost acela că, la ultima instanță de judecată, respectiv Înalta Curte de Casație și Justiție, tactica a fost schimbată un pic. Pentru că se juca "ultima carte" și știa că această instanță este cea care va da verdictul final, Blenis, prin tertipuri și jocuri doar de el știute, a reușit, se pare, să-l determine pe Niculescu să declare că este singurul vinovat și că albanezul nu are vreo culpă. Era clar că sentimentul de disperare a lui Blenis atinsese apogeul!
Numai că judecătorii Înaltei Curți de Casație și Justiție, studiind cu atenție dosarul și probele aflate în numeroasele volume din care este alcătuit, au ajuns la concluzia că cei doi sunt vinovați în egală măsură, menținând hotărârea de detenție pe viață pentru comiterea oribilului asasinat.