Afacere fără cusur

La un moment dat, Bulă ajunge într-o mare criză de bani. Se gândește să meargă la vecinul lui evreu Ițic și să-i ceară 2 lei, ca împrumut până la primăvară.

Ițic îl ascultă atent, apoi îi zice:

- Bine, îți dau 2 lei împrumut până la primăvară, dar îmi lași toporul ca zălog, și la primăvară îmi dai 4 lei înapoi, altfel nu ne învoim. E bine?

Mai de voie, mai de nevoie, într-un final Bulă se învoi. Lasă toporul ca zălog, ia banii și dă să plece.

Însă Ițic îl strigă:

- Băi, Bulă! Ia fii atent la mine, la ce m-am gândit. La primăvară știu că o să-ți fie greu să-mi dai înapoi cei 4 lei, întrucât iarna e lungă și grea, așa că știi ce? Ia dă tu acum 2 lei înapoi, și la primăvară îți mai rămân de dat doar 2 lei, ce zici, o să-ți fie mai ușor?

Bulă se gândi puțin și recunoscu în sinea lui, că Ițic are dreptate, și că uite e un vecin adevărat, așa că se învoi, îi dădu înapoi cei 2 lei, și plecă acasă, ceva mai ușurat.

Însă pe drum tot calcula:

- Hmmm! Bani nu am, topor nu am, însă m-am ales cu o datorie de 2 lei, și totuși nu a fost nimic în neregulă...