Bancul zilei
Iepurașul își făcea lucrarea de licență .
Curioasă, vulpea, trecând prin zonă, îl întreabă:
- Ce faci, iepurașule, despre ce scrii tu acolo?
- Am început lucrarea de cercetare despre cum este mâncată vulpea de către iepuraș...
- Ha, ha, ha... păi cum o să mănânce un amărât de iepuraș o vulpe? Poate invers...
- Cercetare științifică, vulpeo, dacă nu crezi, te aștept diseară la vizuină.
Dimineață, pădurea era uimită de mirare: în fața vizuinii, pielea vulpii era întinsă la uscat.
Curios, lupul merge și el la iepuraș și îl întreabă:
- Despre ce scrii tu acolo, iepurașule?
- Sunt la cercetarea propriu-zisă din lucrarea de licență, studiez cum e mâncat lupul de către iepuraș.
- Ha, ha, ha... cum o să mănânce un amărât ca tine un lup mare și tare ca mine?
- Asta e cercetare științifică serioasă, dacă nu crezi, ne vedem diseară la vizuină.
Dimineață, stupoare mare în toată pădurea... pielea lupului era întinsă la uscat lângă cea a vulpii.
Nemairezistând, ursul o apucă și el spre iepuraș și îl întreabă:
- Despre ce mai scrii tu acolo, iepurașule?
- Sunt deja la concluziile cercetării în care demonstrez cum e mâncat ursul de către iepuraș...
- Ha, ha, ha, ho, ho, ho... ce tot spui, pricăjitule? Cum o să mănânce un mititel ca tine un urs mare ca mine?
- Nu crezi?! Aceasta este o cercetare științifică, nu e o glumă, vino diseară la vizuină și ai să te convingi...
În dimineața următoare, toată pădurea era șocată… pielea ursului era întinsă la uscat lângă cea a lupului și cea a vulpii...
După câteva ore, când lighioanele pădurii se răspândiseră care încotro, iepurașul ieși râzând din vizuină, de gât cu leul care îi spune:
- Ai văzut, iepurașule? Ce îți spuneam eu? Nu tema contează, ci coordonatorul...
Curioasă, vulpea, trecând prin zonă, îl întreabă:
- Ce faci, iepurașule, despre ce scrii tu acolo?
- Am început lucrarea de cercetare despre cum este mâncată vulpea de către iepuraș...
- Ha, ha, ha... păi cum o să mănânce un amărât de iepuraș o vulpe? Poate invers...
- Cercetare științifică, vulpeo, dacă nu crezi, te aștept diseară la vizuină.
Dimineață, pădurea era uimită de mirare: în fața vizuinii, pielea vulpii era întinsă la uscat.
Curios, lupul merge și el la iepuraș și îl întreabă:
- Despre ce scrii tu acolo, iepurașule?
- Sunt la cercetarea propriu-zisă din lucrarea de licență, studiez cum e mâncat lupul de către iepuraș.
- Ha, ha, ha... cum o să mănânce un amărât ca tine un lup mare și tare ca mine?
- Asta e cercetare științifică serioasă, dacă nu crezi, ne vedem diseară la vizuină.
Dimineață, stupoare mare în toată pădurea... pielea lupului era întinsă la uscat lângă cea a vulpii.
Nemairezistând, ursul o apucă și el spre iepuraș și îl întreabă:
- Despre ce mai scrii tu acolo, iepurașule?
- Sunt deja la concluziile cercetării în care demonstrez cum e mâncat ursul de către iepuraș...
- Ha, ha, ha, ho, ho, ho... ce tot spui, pricăjitule? Cum o să mănânce un mititel ca tine un urs mare ca mine?
- Nu crezi?! Aceasta este o cercetare științifică, nu e o glumă, vino diseară la vizuină și ai să te convingi...
În dimineața următoare, toată pădurea era șocată… pielea ursului era întinsă la uscat lângă cea a lupului și cea a vulpii...
După câteva ore, când lighioanele pădurii se răspândiseră care încotro, iepurașul ieși râzând din vizuină, de gât cu leul care îi spune:
- Ai văzut, iepurașule? Ce îți spuneam eu? Nu tema contează, ci coordonatorul...
Comentează știrea
Nu există comentarii introduse pentru acest articol!
Articole din aceeași secțiune
Sâmbătă, 27 Februarie 2010
Sâmbătă, 27 Februarie 2010
Sâmbătă, 27 Februarie 2010