Familia se acceptă, fără alte comentarii

Într-o zi, un soț se întoarce acasă după 30 de ani. Soția îl vede și-i zice:

- Cine ești? Și cum ai ajuns aici?

- Sunt eu, Mitică, nu mă mai recunoști?

- Și de unde știu eu că nu minți?

- Păi, o să ți-arăt aluniță pe care o știm numai noi.

- Bine, arat-o.

Mitică își dă tricoul jos, i-o arată și-i zice:

- Ai văzut dragă, că eu sunt.

- Și unde ai fost 30 de ani, Mitică?

- M-am prăbușit cu avionul într-o junglă și abia am reușit să scap.

- Ți-ai neglijat familia, Mitică.

- Familia! Care familie? Că eu nu te am decât pe tine.

- Pe mine și cei trei copii, Mitică.

- Copii! Care copii, dragă? Când am plecat nu aveam copii.

- Ba da, Mitică. Ai doi băieți și o fată. Mânca-i-ar mama.

- Un băiețel cu părul creț și negru. Nu seamănă cu mine.

- Al doilea e brunet cu fața asiatică, iar fata e blondă și seamănă cu mine.

- Eu nu te am decât pe tine, draga mea.

La care soția de colo zice:

- Auzi, dragă Mitică, după ce că ai familie, mai faci și gură!