O vizită la Închisoarea de Maximă Știință

472
O vizită la Închisoarea  de Maximă Știință - inchisoarepozabuna-1455295205.jpg
Închisorile din România au devenit peste noapte centre de producție științifică. Un batalion de 200 de infractori condamnați pentru corupție, evaziune fiscală și spălare de bani au scris 400 de lucrări științifice în numai trei ani (2013 - 2015). Cei mai prolifici dintre ei au lansat chiar și cinci cărți într-un an. Fiecare volum le-a adus autorilor o reducere a pedepsei de 30 de zile. Acestor stele ale științei românești le închin rândurile de mai jos.

v v v

Conferința de bilanț a Academiei Române a început furtunos. La finalul raportului, președintele este în chinurile autocriticii:

- E rușinos! Suntem o adunătură de ramoliți! Patria și-a smuls de la gură și ne-a dat laboratoare, institute de cercetări, contracte grase și indemnizații. Noi cum am răsplătit-o? Unde sunt descoperirile, cercetările revoluționare pe care le așteaptă națiunea, unde sunt capodoperele științifice? Am lăsat Marea Știință să se refugieze în pușcării și infractorii să ne ia locul în admirația publică.

Cutremurat, șeful Academiei se prăbușește în jilț, iar adunarea intră în era glaciară.

Într-un târziu, atmosfera este dezmorțită de scânteia unei propuneri:

- Ce-ați spune dacă am organiza o vizită de documentare în închisori? Poate ne inspirăm, poate avem ce învăța de la prizonieri, se aude vocea timidă a unui tânăr academician.

Confrații parcă atâta au așteptat.

S-au lansat într-o minunată dispută, susținându-și pozițiile pro și contra cu argumente din știința antică, medievală și modernă. Gâlceava academică nu s-ar fi terminat niciodată, dacă președintele n-ar fi supus propunerea la vot.

Întrucât adepții inițiativei s-au dovedit a fi mai numeroși decât adversarii, pentru vizita de documentare a fost aleasă Închisoarea de Maximă Știință (fostă de Maximă Securitate).

v v v

Conduși de câțiva gardieni înarmați până în dinți, academicienii-vizitatori pășesc cu emoție în noul templu al științei naționale. Rostul zidurilor înalte și al zăbrelelor groase este să apere geniile creatoare de curioși.

- Aici este adăpostită producția științifică din ultimii trei ani, dar nu prea mai avem loc, se plânge gardianul-ghid, în timp ce se străduiește să deschidă, cu mare băgare de seamă, ușa unui hangar imens.

Precauția s-a dovedit inutilă. În clipa în care bietul om a răsucit cheia în broască, ușa a sărit în lături și un munte de literatură științifică proaspătă s-a revărsat peste el, ucigându-l.

- După cum vedeți, domnilor academicieni, știința cere sacrificii! remarcă șeful închisorii și, cuprins de emoție, ridică tomul voluminos care i-a dat victimei lovitura de grație. Pe copertă stă scris cu litere aurii, în relief: "Frecatul mangalului din antichitate și până în zilele noastre".

- Este o carte magnifică! E scrisă de un domn prim-ministru, care a binevoit să ne fie oaspete. Eu am citit-o pe nerăsuflate, cu autograf cu tot. V-o recomand din toată inima!

Vizita continuă în sectorul celulelor. Timpanele oaspeților sesizară imediat zumzetul neuronilor creatori, în timp ce nările lor aspirau avide parfumul inconfundabil al marilor idei ale revoluției științifice.

Academicienilor li se permise să observe pe viu, prin vizete, nașterea cărților cu care se va mândri națiunea.

- Domnul senator din această celulă, explică șeful stabilimentului, lucrează de două zile la cercetarea de pionierat: "Apa caldă înainte și după Revoluția din 1989". Până diseară trebuie să o dea gata. Întregul tiraj al lucrării a fost deja achiziționat de Regia de Termoficare.

Ocupantul următoarei celule, un patron din fotbal, părea a nu face nimic. Întins pe pat, le soilea cu spor.

Vizitatorii erau contrariați.

- Priviți masa de lucru! i-a îndemnat un gardian.

Uluitor! Un pix mânat de o forță nevăzută alerga pe albul foilor de hârtie, scriind faimoasa teorie științifică ce urma să schimbe lumea. Chiar în acea clipă, în fața privitorilor roși de invidie se năștea tratatul: "Arta de a nu face nimic".

- Întrucât domnia sa nu știe să scrie, e nevoit să miște pixul prin forța gândurilor. După cum observați, s-a scufundat

într-un vis creator, explică gardianul.

Ocupantul celulei următoare, un fost ministru de Finanțe, tocmai terminase de redactat concluziile unui tratat ce urma să rupă gura lumii științifice mondiale: "Psihologia fraierilor cu cioc". Dar surpriza a venit din celula vecină, unde se desfășura procedura de omologare a unui record editorial. Un fost primar reușise să scrie, în numai o oră, nouă minute și patru secunde, trilogia: "Cum să elaborezi o lucrare științifică pocnind din degete".

În spatele academicienilor, muți de admirație, un gardian cârcotaș, care nu le avea cu știința, murmură înciudat:

- Ăștia nu sunt în toate mințile! În loc să se poarte ca niște deținuți normali, să urle la pereți, să se bată între ei, să taie gratiile ori să sape tuneluri de evadare, stau și scriu cărți zi și noapte... Nu mai rezist, simt că înnebunesc! Îmi dau demisia!

- L-am lăsat special la urmă pe cel ce reprezintă mândria instituției noastre. Este autorul capodoperei științifice: "Noua teorie a chibritului", nominalizată la Premiul Nobel, anunță directorul pușcăriei.

Prin vizetă, academicienii îl recunoscură pe un fost ministru și fost patron din fotbal. Din cauza febrei creației îi crescuseră, peste noapte, în loc de coșuri pe față, patru capete și opt mâini în plus. Geniul mustea de inspirație și scria simultan cinci lucrări științifice la zece mâini.

De-afară, printre gratiile celulei, spiritele lui Pitagora, Aristotel, Galileo Galilei, Newton, Copernic, Arhimede, Albert Einstein și Charles Darwin se holbau, uluite, la acea Minune a Științei Românești și își luau notițe.

La finalul vizitei, șeful gardienilor se încumetă să ofere o explicație:

- Domnilor academicieni, ați putut constata că regimul de detenție are un efect miraculos asupra marilor corupți și evazioniști ai patriei. După numai câteva zile de pârnaie, infractorilor de lux le vine știința la cap. Nu putem citi noi, câte cărți scriu ei!

v v v

La o săptămână după vizita de documentare, academicienii români i-au scris, cu inimile pline de speranță, directorului Închisorii de Maximă Știință (fostă de Maximă Securitate), rugându-l să-i găzduiască, măcar pentru o lună, contra-cost.

"Regretăm, dar nu vă putem onora solicitarea", le-a răspuns adresantul. "Pentru următorii zece ani, locurile au fost rezervate de academicienii americani, ruși, germani, francezi și chinezi."

Comentează știrea

Nu există comentarii introduse pentru acest articol!

Articole pe aceeași temă

Marţi, 15 Septembrie 2015
Stire din Fun : Foiletonul zilei / O noapte cu Mișu
Vineri, 28 Decembrie 2012
Stire din Economie : Ultimul Revelion românesc
Sâmbătă, 21 Aprilie 2012
Stire din Diverse : Țara în care nu mai e nimic de furat
Pagina a fost generata in 0.4914 secunde