Scrisoare de la Abrud

Draghe mama,

Se știi că io estem bine, lucrez aicea la Abrud, la Țara Moților, nu la Țara Secuiasche. Sunt sanatos, numai un ochi vinet am la mine, albastru, che am chezut pe scara de la birou. Es am și niște dungi pe gât, m-a strâns de la cravata. Și mai am o mina în gips, che mi-am prins-o la ușa de la casa unde stau, care nu are geamuri.
În rest e bine. Motzii e buni cu mine, invatza la io romanește. Am invațat imnul la ei "Treiasche duhul lui Iancu". L-am invațat pe tot. Greu. Foarte greu. Mi-au spus colegii de birou să știu la imn pe de rost și noaptea ca pe Tatăl nostru. Nu
știu cine e tatăl la ei, dar am invețat la imn tot. O se îl chint și la ție chind ajung acase la Harghita…Dache mai ajung…
Am invețat și alt chintec, e obligatoriu dimineața aicea la ei, "Iancule mare". Plecut la mine se chintem cu toții la masa, chind bem palinka. Mult palinka bem noi. De prune. Și io și ei. Și chintem și invețem romanește. Ei pe mine, mai ales. Place la mine la Abrud. Mai ales che de trei zile poci minca mai bine. Che nu mai am doi dinți. I-am pierdut undeva. Chind am chezut pe scaun de la birou. Birou mic. Am martori, che mai ierau acolo Nelu, Avram, Todor, Mihai, Radu și popa din Abrud. Care a citit din Biblia și avea și o luminare. Che era intuneric. Popa nu o dat. Nu, iel nu. Iel spunea la ei "nu la fatza che se vede, la oase". Es am luat apoi scaunul in dintzi. Și Toma era la birou și avea un furciu la iel. Simpaticus ember. Ascuțit furciu. Il plimba pe la ochii la mine.Bun popa asta cu io. Citit Biblia pentru mine. Chind am deschis ochii o zis che nu mai trebe la luminare. Dar nu o arunche, che cine știe.
Draghe mama,
In rest e bine.M-am obișnuit aicea, cum zicea vecinul Onofrei, ca magarul. Nu știu al cui e magarul. "Apa, paie și bataie".Mai am cinci luni și jumetate și vin acase, mama. Repede trece. Dupe ce am ieșit de la urgențe a fost mai bine la mine. Nu dureau toate oasele. De la reumatism, zicea medicu. La munte e mai frig.
Treiasche Avram Iancu! (Așe tre se strig de trei ori pe zi) Avram Iancu prieten la mine e.

Pusilok,
Csibi Barna