Taurul comunal

Un văcar avea un taur... cel mai bun taur din regiune. Taurul era unica sa avere. Curând i se duse vestea în lung și-n lat deoarece ceilalți fermieri descoperiră că taurul era cel mai bun animal reproducător din zonă. Așa că începură să îl închirieze pentru vacile lor.

Era de ajuns să apară vreo vacă prin preajmă... Taurul nu "ierta" niciuna! Astfel văcarul câștiga muuuuuulți bani!!!

Ceilalți fermieri se reuniră și deciseră să pună mână de la mână și să cumpere taurul.

Ajunseră la văcar acasă și îi ziseră:

- Cere un preț pentru animalul tău. Vrem să îl cumpărăm!

Văcarul, profitând de situație, ceru un preț absurd de mare. Dezamăgiți, fermierii nu acceptară și plecară cu jalba în proțap la primar.

Acesta din urmă, sensibil la problemele comunității, cumpără taurul cu banii primăriei, plătind o avere pe el, și îl înregistră ca patrimoniu al comunei.

Bucurie mare în comună! Se făcu o petrecere câmpenească de pomină!

Fermierii prezenți își aduseră și vacile... deh... să profite cât mai repede!

A fost adusă prima vacă... Taurul o mirosi și... nimic...

- Trebuie să fie vina vacii, zise un fermier. E prea slabă!

O altă vacă a fost adusă. O vacă olandeză, cea mai frumoasă vacă din regiune! Taurul o mirosi... apoi NIMIC!!!

Primarul, disperat, îl chemă pe văcar și îl întrebă ce se întâmplă.

- Nu știu, zise văcarul! Nu a mai făcut niciodată așa ceva!!!

- Lasă-mă să vorbesc cu el, ceru văcarul! Văcarul se apropie de taur și îl întrebă:

- Ce se întâmplă cu tine? Nu mai ai chef de muncă?

Taurul, se întinde leneș, și răspunde:

- Nu mă enerva!!! Mă deranjezi!

Acum sunt FUNCȚIONAR PUBLIC!!!