Un alt fel de meditaţii la mate

Un copil de 11 ani era slab la matematică. Părinţii au încercat de toate, de la hipnoză la meditaţii private, fără niciun rezultat însă. Disperaţi, s-au hotărât să-l înscrie la o şcoală religioasă.

După prima zi de şcoală, copilul vine acasă cu o figură împietrită, nu zice nimic, merge direct în camera lui şi se apucă de învăţat. Iese doar să mănânce şi, după ce spală vasele, se întoarce direct în camera lui şi continuă să înveţe. Zi după zi, aceeaşi rutină. Copilul nu mai vrea să ştie de prieteni, ieşit în oraş, jocuri video... Nimic în afară de matematică.

La sfârşitul anului şcolar, copilul vine acasă, depune carnetul de note în faţa părinţilor şi intră în camera lui, unde învaţă în continuare. Mama deschide circumspectă carnetul şi vede că fiul ei are 10 la matematică. Fericită, fuge în camera lui şi îl întreabă:

- Cum ai reuşit, dragul meu? Te-au ajutat preoţii?

- Nu.

- Atunci programul de pregătire suplimentară?

- Nu.

- Manualele?

- Nu.

- Atmosfera din şcoală?

- Nu.

- Atunci?!

- În prima zi de şcoală, când am intrat în clasă şi l-am văzut pe tipul ăla gol bătut în cuie pe semnul plus, am ştiut că ăştia nu se joacă...