Interviu cu chestorul Sorin Oprea. „Redarea personalității polițistului și creșterea prestigiului trebuie să fie prioritare”

Un studiu sociologic în acest sens ar releva nevoile reale ale României, pentru a putea realiza un design modern a ceea ce înseamnă structura de aplicare a legii în MAI. După părerea mea, de aici trebuie pornit. Apoi, trainingul nivelelor de conducere trebuie calibrat pe bazele unui management adaptat necesităţilor instituţionale, cu lectori care să fie conectaţi la realitate şi care să ofere acea libertate de gândire cursanţilor, ca ei să poată evolua. Un obiectiv care ar trebui să devină prioritate este redarea personalităţii poliţistului şi creşterea prestigiului în faţa cetăţenilor. Este necesar ca acesta să fie promovat de către decidenţii de top din MAI, care ar trebui să apară în faţa presei să explice acţiunile poliţiei, să ia poziţie faţă de atacurile împotriva poliţiştilor şi să fie intransigenţi cu derapajele evidente ale unor lucrători. Consider că este inadmisibil ca Poliţia sau altă structură a MAI să fie atacată în media în mod frecvent şi nimeni din structurile de comandă să nu reacţioneze. Nu este suficient ca doar câţiva lideri de sindicat şi unul, doi purtători de cuvânt ai instituţiei, cu o experienţă profesională redusă, să apară şi să vorbească despre situaţii grave apărute în media. Aspectele de acest gen se analizează, se explică şi se concluzionează de cei care conduc, pentru ca populaţia să înţeleagă că instituţia este puternică şi stabilă, indiferent de problemele care apar. Ştiu sigur că în acest moment, în MAI, sunt lideri care pot pune în practică aceste idei.

- O bună perioadă v-ați aflat la conducerea Agenției Naționale Antidrog. Cum era văzut consumatorul/dependentul de droguri în anii trecuți și ce direcție ar trebui să ia lupta antidrog, pentru a fi eficientă?

- Sunt schimbări evidente. Consumatorul sau dependentul nu mai este considerat acel paria care trebuie să intre în închisoare. Agenţia Naţională Antidrog este instituţia care încă de la înfiinţare a elaborat politici coerente în domeniu şi a reuşit implementarea unor măsuri de prevenire şi asistenţă pentru grupurile la risc şi pentru consumatori sau consumatorii dependenţi. Specialiştii instituţiei cunosc problematica în domeniu şi promovează proiecte şi programe care acoperă, în mare parte, nevoile societăţii. Trebuie recunoscut faptul că fenomenul are o dinamică imprevizibiă şi, în multe situaţii, măsurile nu sunt suficiente. Colaborarea interinstituţională şi deschiderea faţă de societatea civilă reprezintă modalitatea directă prin care se atenuează presiunea traficului şi a consumului. Pandemia a creat, de asemene]a, mutaţii importante pe piaţa drogurilor. Cred că aici trebuie intervenit urgent, printr-o diagnosticare rapidă a problemei la nivel naţional, atât din punctul de vedere al reducerii cererii, cât şi al ofertei. Şi, ca să fiu mai concret, mă refer la mutaţiile care au apărut prin folosirea sistemelor de cumpărare de pe dark-web, curierat pentru aprovizionare şi deturnarea pieţei de consum către noi tipuri de medicamente.

Lucrurile se vor schimba când decidenţii politici vor înţelege că drogurile distrug vieţi, că generaţii de tineri sunt în pericol. Toate semnalele de alarmă trase de-a lungul timpului, propunerile făcute pentru a schimba percepţia despre fenomen şi dramele mediatizate ale multor familii nu au avut niciun efect. Până nu se va înţelege că Agenţia Naţională Antidrog trebuie să capete un rol mult mai important în coordonarea politicilor, că structurile de combatere trebuie redimensionate şi sprijinite şi că societatea civilă trebuie să participe activ la programe finanţate de stat nu vor fi rezultate spectaculoase. Va fi ca şi până acum: obiective îndeplinite cu dificultate, resurse puţine şi dispute nejustificate.

-Rămânând în sfera consumului de droguri, a existat la nivelul ANA inițiativa înființării unor centre de detoxifiere. Au fost făcute demersuri, dar planurile nu s-au concretizat. Credeți că lucrurile ar fi stat altfel, în acest domeniu, dacă s-ar fi reușit realizarea unor astfel de centre?

-Legislaţia şi opacitatea unor decidenţi au făcut ca aceste centre să nu fie funcţionale. Înfiinţarea lor ar fi reprezentat un punct de plecare, dar nu şi rezolvarea problemei, pentru că numărul de persoane dependente este mare. Aceste tipuri de proiecte, comunităţile terapeutice, ar trebui susţinute de către autorităţile locale, iar administrarea lor să se facă de fundaţii şi asociaţii civile, de profil.

-Legalizarea marijuanei. A fost o „provocare” în timpul în care v-ați aflat în fruntea ANA, existau multe voci care susțineau legalizarea, dar v-ați opus. De ce?

-Pentru că marijuana, canabisul, este un drog. În convenţia ONU, din 1961, ratificată de majoritatea ţărilor de pe planetă şi toate ţările europene, canabisul este interzis. La nivel mondial s-a creat voit confuzia că sunt răuvoitori care se opun folosirii canabisului sau compuşilor acestuia, cu toate că acesta are efecte benefice în mai multe afecţiuni medicale. Am spus de fiecare dată că sunt un susţinător al folosirii canabisului în scop medical, cu prescripţie şi sub supravegherea medicului. Dar nu pot fi de acord cu utilizarea în scop recreaţional. Am văzut zeci de consumatori de canabis care prezentau în faţa specialiştilor simptomatologie clară de adicţie fizică şi psihică. Din discuţiile purtate cu persoane importante în domeniul cercetării din străinătate, am aflat că deşi există studii care atestă ameliorări ale unor boli prin folosirea produselor de canabis, nu este nimic cert, până acum, că ar fi un medicament cu efecte spectaculoase.

Poziţia mea, de a mă opune acelui curent iniţiat de cei care vor să transforme consumul de canabis din România în industrie legală, a fost interpretată ca un act de rezistenţă nejustificată.

- În ultimii ani au avut loc capturi impresionante de stupefiante, semn că interesul grupărilor de criminalitate organizată pentru țara noastră a tot crescut. Cum comentați această situație?

- În România consumul anumitor categorii de droguri a crescut cu câteva procente. Cu toate acestea, cererea nu este mult mai mare, cantităţile descoperite fiind destinate pieţelor externe. România a fost şi va rămâne o ţară de tranzit, în special către Europa de Vest. Heroina din Afganistan, cocaina traficată din America de Sud sunt pricipalele categorii de droguri care străbat ţara noastră. Mulţi spun că România este aşezată strategic şi de aceea avem această situaţie. Nimic mai fals, în traficul de droguri. Grupurile au un principiu, acela de a căuta rute pentru transport sigure, nu scurte. Aşa că ideea folosirii unui teritoriu este dată de siguranţa finalizării unei operaţiuni ilicite.

Faptul că în ultima perioadă au fost mai multe cantităţi capturate exclud aici pe cele datorate hazardului, arată că în structurile de combatere lucrează profesionişti, care acţionează coerent, într-o strânsă cooperare cu unităţi similare din străinătate.

- Ați publicat mai multe romane, remarcate de cititorii genului, atât pentru talentul scriitoricesc, cât și pentru subiectele atinse – inclusiv trafic de carne vie, droguri și spălare de bani. Vorbiți-ne vă rog despre pasiunea aceasta, dar și despre sursele de inspirație.

– Am scris mereu. Au fost momente când am fost tentat să public, dar ceva îmi spunea că nu a venit încă timpul. În 2017 am ştiut că voi face lucrul acesta. Ca scriitor, simţi că ceea ce este în interiorul tău nu mai poate fi ţinut acolo şi trebuie să împărtăşeşti tuturor ce ai în minte. Pasiunea pentru a descoperi lumi noi o ai imprimată în matricea ta. Te naşti cu ea. Dar fără Dumnezeu, cel care îţi dă talentul şi îţi insuflă fiecare cuvânt, nu poţi face nimic. Apoi apar cei care te îndrumă şi te corectează. Mama mea şi profesoara de limba română din gimnaziu au reprezentat reperele cele mai importante în acurateţea scrisului şi motivaţia de a citi mai mult decât citeam şi de a mă gândi că pot să creez. Iar acum, soţia mea, Rodica, un om minunat, mă ţine conectat la starea fantastică de a căuta adevărul din noi.

Am publicat trei cărţi: „Noaptea Sufletelor”, un roman despre controlul mondial absolut al vieţilor noastre, „Dominic”, o împletire a două destine într-un thriller despre lumea ascunsă a grupurilor de crimă organizată, în conexiune cu aşa-zisa lume normală şi „Frustrările UNEI Femei Grase”, o analiză despre intoleranţă şi respingere, despre regăsire de sine, prin ochii unei tinere supraponderale. Am început „Dimineaţa Sufletelor”, continuarea la „Noaptea Sufletelor”, trilogia urmând să se finalizeze cu „Suflete Albe”.

- Cum s-a îmbinat cariera în M.A.I. și pasiunea pentru litere?

Au fost într-o complementaritate totală. Mi-am tratat profesia cu respect şi am considerat că dedicarea necondiţionată este drumul către succes. Scrisul a reprezentat acea pasiune ascunsă, pe care am ţinut-o în mine şi care acum a devenit crezul şi destinul meu. Sunt convins că prin romanele mele voi reuşi să schimb percepţii şi realităţi, să arăt că singura creaţie inteligentă este fiinţa umană şi că lumea de azi, dominată de bani şi putere, trebuie să se întoarcă pe drumul inocenţei primordiale.