E prea atașat de mama lui?

96
E prea atașat de mama lui? - atasatmama-1402052326.jpg
Despartirile, indiferent daca sunt momentane sau definitive in cadrul unui cuplu, sunt resimtite intr-un anumit mod de ambii parteneri. Despre momentele de fuziune si cele de separare am mai vorbit in articolele aparute pe Eva.ro. De cele mai multe ori vorbeam despre firescul succesiunii acestor momente si despre faptul ca fiecare parcurge aceste etape.


Exista insa o patologie a separarii care apare in foarte multe forme in viata unei persoane. Daca as afirma ca aceasta patologie are drept cauze copilaria, as afirma in fapt, o banalitate care ar contine si multe elemente exagerate.


Mai corect ar fi sa afirm ca fiecare are o experienta a separarii si a fuziunii care incepe in propria copilarie si continua permanent de-a lungul vietii, de cele mai multe ori intr-un mod compulsiv, repetandu-se cam in acelasi mod, deoarece persoanele simt cam aceleasi stari in separarile pe care le parcurg. Despartirile care apar sunt acele separari reismtite ca fiind autentice si duc o persoana in relatia directa cu stari precum abandonul, parasirea, vinovatia, apatia, etc.

De cele mai multe ori, momentele de separare conduc la stari de depresie, de cadere, de abandon, de pierdere a ceea ce este considerat pretios. Uneori, o persoana simte nevoia sa se separe pentru a reusi sa se puna in ordine, pentru a fi cu el si, uneiori, pentru a fi in relatie cu o alta persoana. Partenerul abandonat manifesta stari complexe, el nu resimte pauza, ci resimte situatia ca si cum ar fi definitiva.


Este o situatie similara copilului care reismte ca plecarea mamei sau a tatalui este definitiva daca acestuia nu i se spune despre ceea ce este vorba. In aceste momente vorbim de o atemporalitate a starii emotionale, a pulsiunii. Tu, cea parasita, resimti starea ca si cum ar fi una de pierdere definitiva similara mortii, similara pierderii.


O alta situatie este faptul de a nu reusi sa te separi de parinti, de cele mai multe ori de parintele de acelasi fel. Este o ramanere in rolul de copil, desi acesta nu mai este de mult o realitate. Cand esti in viata ta, te comporti ca si cum ai fi in relatie cu un parinte imaginar.


Dificultatea este majora atunci cand urmeaza sa formezi un cuplu deoarece absenta separarii, stare de asteptat de altfel, nu mai permite crearea unei alte relatii. Ca urmare, incapacitatea de a forma o alta relatie este o caracteristica decisiva. In relatia cu potentialii parteneri sexuali apare un comportament mai curand apatic, blocat, incapabil de actiune si, mai ales, incapabil de agresivitate.


Valorile "parintesti" sunt importante si joaca un rol blocant pentru protagonista. Relatia cu parintii, o relatie care se desfasoara in absenta lor, fiind vorba despre o imagine care ramane in persoana respectiva este importanta. Pentru a reusi sa intre intr-o relatie, tanarul are nevoie sa se separe emotional de mama sa iar tanara de tatal sau. In absenta taierii acestui cordon ombilical inconstient asistam la o permanenta zbatere a celui implicat pentru a realiza trecerea la un alt partener.

Prezenta parintelui este marcata prin continua responsabilite a protagonistului fata de parinte in plan constient, de preocuparea emotionala pentru acesta si de continua raportare a actiunilor sale la modelul educativ impus de parinte.(sursa:www.eva.ro)



Comentează știrea

Nu există comentarii introduse pentru acest articol!

Articole pe aceeași temă

Sâmbătă, 07 Iunie 2014
Stire din Life and Style : Tinerii și problemele lor de cuplu
Sâmbătă, 07 Iunie 2014
Stire din Life and Style : Cum vă rezolvați contradicțiile?
Pagina a fost generata in 0.2165 secunde