Bunul, OK-ul și Prostul

Aș vrea să văd un film bun la televizor. Adică un film care să îmi schimbe percepția asupra a ceea ce mă înconjoară sau care să mă determine să interacționez altfel cu oamenii, cu obiectele și cu animalele care îmi ies în cale.
Dar la televizor nu prea se mai văd filme bune. Se văd filme OK sau filme proaste. Filmele OK sunt cele care îți induc o falsă stare de euforie sau tristețe după ce se termină. Sentimentul că poți să zbori, că ești mare karatist sau că viața nu are sens este efemer, trece dacă te lovești de colțul de la pat. Filmele proaste sunt cele care nu îți plac. E simplu. Beauty is in the eye of the beholder. Dacă nu îmi plac mizeriile românești premiate la cine știe ce festival de film e problema mea.
Filmele bune în schimb sunt diferite. După ce am văzut "Călăuza" lui Tarkovsky am început să văd cartierul Tomis Nord ca pe o adevărată Zonă. Și sunt multe alte filme după care te simți mai deștept, mai puternic, mai sigur pe tine sau care te fac să te vezi așa cum ești cu adevărat, însă lista este mult prea mare.
Astăzi și mâine nu prea sunt filme bune la televizor. Sunt multe filme proaste ("Codul lui DaVinci", sâmbătă 22:30 la HBO, "SWAT", duminică 20:45 la ProTV) și câteva filme bune ("A fost odată în Mexic", sâmbătă 20:30 la ProTV, "Lucky Number Slevin", sâmbătă 23:30 la ProTV).
Despre "Lucky Number Slevin" am scris pe la începuturile TeleComenzii. Cine nu l-a văzut încă, nu trebuie să îl rateze.
"A fost odată în Mexic" este, după cum spunea regizorul Rodriguez, "The Good, the Bad and the Ugly" al trilogiei cu El Mariachi. Cu alte cuvinte, este un film de nișă. Pentru unii (printre care și eu) este un film genial, pentru alții e un film OK de acțiune, iar pentru restul este un film plictisitor, din care nu au înțeles/nu vor înțelege nimic.
Oricum, dacă nu pentru Banderas, Willem Dafoe sau Mickey Rourke, măcar pentru prestația lui Johnny Depp, păpușarul orb, merită văzut.

Aș vrea să văd un film bun la televizor. Adică un film care să îmi schimbe percepția asupra a ceea ce mă înconjoară sau care să mă determine să interacționez altfel cu oamenii, cu obiectele și cu animalele care îmi ies în cale.
Dar la televizor nu prea se mai văd filme bune. Se văd filme OK sau filme proaste. Filmele OK sunt cele care îți induc o falsă stare de euforie sau tristețe după ce se termină. Sentimentul că poți să zbori, că ești mare karatist sau că viața nu are sens este efemer, trece dacă te lovești de colțul de la pat. Filmele proaste sunt cele care nu îți plac. E simplu. Beauty is in the eye of the beholder. Dacă nu îmi plac mizeriile românești premiate la cine știe ce festival de film e problema mea.
Filmele bune în schimb sunt diferite. După ce am văzut "Călăuza" lui Tarkovsky am început să văd cartierul Tomis Nord ca pe o adevărată Zonă. Și sunt multe alte filme după care te simți mai deștept, mai puternic, mai sigur pe tine sau care te fac să te vezi așa cum ești cu adevărat, însă lista este mult prea mare.
Astăzi și mâine nu prea sunt filme bune la televizor. Sunt multe filme proaste ("Codul lui DaVinci", sâmbătă 22:30 la HBO, "SWAT", duminică 20:45 la ProTV) și câteva filme bune ("A fost odată în Mexic", sâmbătă 20:30 la ProTV, "Lucky Number Slevin", sâmbătă 23:30 la ProTV).
Despre "Lucky Number Slevin" am scris pe la începuturile TeleComenzii. Cine nu l-a văzut încă, nu trebuie să îl rateze.
"A fost odată în Mexic" este, după cum spunea regizorul Rodriguez, "The Good, the Bad and the Ugly" al trilogiei cu El Mariachi. Cu alte cuvinte, este un film de nișă. Pentru unii (printre care și eu) este un film genial, pentru alții e un film OK de acțiune, iar pentru restul este un film plictisitor, din care nu au înțeles/nu vor înțelege nimic.
Oricum, dacă nu pentru Banderas, Willem Dafoe sau Mickey Rourke, măcar pentru prestația lui Johnny Depp, păpușarul orb, merită văzut.