Cine vrea să facă striptease să facă. Unii sunt forțați, alții o fac din plăcere

Maestrul Ion Dichiseanu a urcat din nou pe scena constănțeană după câțiva ani de absență în orașul de la malul mării, jucând în spectacolul "Pluralul englezesc", în regia lui Toma Enache. O comedie care oglindește viața de familie cu toate patimile, dorințele și neputințele sale, un spectacol de succes a cărui premieră a avut loc la București pe 13 decembrie.
Ion Dichiseanu face parte din rândul actorilor care nu refuză să abordeze un anumit gen pe care unii l-ar considera inferior. Joacă în telenovele cu aceeași plăcere pe care o are și pe scenă, iubește arta Thaliei în toate formele sale, dar și pe cei care o promovează.
Este cunoscut pentru rolurile mari pe care le-a făcut atât în film, cât și în teatru. Este răsfățatul tabloidelor, în paginile cărora viața personală a actorului beneficiază de pagini întregi. După spectacolul de la Constanța, actorul ne-a vorbit, preț de câteva minute, despre actorie și… destin.

- Cu ce gânduri plecați din Constanța, acum, după ce ați jucat din nou pe scena ei?
- Abia acum l-am cunoscut pe domnul Ungureanu (directorul Casei de Cultură - n.red.), și îmi face mare plăcere când întâlnesc oameni care iubesc arta. Se simte un om nu numai după cum orga-nizează, că sunt mulți organizatori de spectacole, dar dumnealui e cum a spus academicianul ăla când s-a dus la un bufet: "Da’ ce-ai pus domnule în friptura asta, că eu sunt căsătorit de 25 de ani". "Am pus puțină inimă". Așa a făcut și domnul Ungureanu. Așa cum un artist adevărat dacă nu se dăruiește, dacă nu vibrează, nu mai face nimic. Și publicul simte, deja la ora actuală e foarte exigent, nu mai suportă să te faci că joci. Suportă o dată, a doua oară nu mai vine să te vadă.

- Ați jucat și în filme, și în teatru, și în telenovele. Este acest ultim gen un compromis?
- Nu îmbrățișez deloc ideea asta. Atâta vreme cât un actor care a demonstrat în teatru, film tot ce face, el își face meseria, atât. Telenovela nu e un compromis. Alta e să faci, știu eu… prostituție artistică. Atâta vreme cât tu, ca actor, te desfășori și pui puțin suflet, apropo de academician, nu faci niciun compromis. Cine vrea să facă striptease să facă. Unii sunt forțați, alții o fac din plăcere.
Eu am apucat vremurile alea de dinainte de ’89 când făceam 30-34 de filme din care 20 erau artistice. Eu nu sunt nostalgic, dar filmele atunci erau bune, luau premii. Că tot vorbim de vremurile acelea, l-am apucat pe Oleg Danovski, pe care l-am admirat și l-am aplaudat din toată inima.

- Fiica dvs. a absolvit Regia. Ați jucat în vreo producție de-a sa?
- Am jucat în primul ei film, se intitula "Destinul". Eu cred în destin cu toată ființa mea, nicio carte și nicio filozofie nu poate să-mi detroneze gândirea și simțirea mea.