Masa frustrată care ne-a stricat seara la Megalos

O masă la care îi dau târcoale scaunele. Asta e peste tot. Dar scaunele știu ele de ce se învârt în jurul mesei, fiindca ea e în centrul atenției.

O seară de sâmbătă începută într-un mod cât se poate de plăcut, cu prietenii la o băutură carbogazoasă. Peste tot numai mese prietenoase care ne îmbiau să le ținem companie. Dar cum orice pădure are și uscături, am găsit noi o masă mai rebelă care nu ne accepta, probabil fiindcă era cam frustrată de modul cum arăta: o tăblie de lemn de 50 pe 50 de cm cu doar un scaun pe lângă ea, cu 4 piciorușe fine și lungi dintr-un metal de slabă calitate, dar cu un orgoliu mare că a trebuit să stăm în picioare dinaintea ei. Situată în Clubul Megalos din Constanța, ne-am gândit să o îmblânzim cu niște sucuri.

O domnișoară foarte amabilă ne servește licorile pe care le savurăm antrenați și de muzica frumoasă a locului. Dar cum nu toate domnișoarele ospătar sunt amabile, se găsește o duduie să ne spună că masa cu pricina ar fi fost rezervată. Nu scria nicăieri că era rezervată. Prima domnișoara nu grăi nimic despre faptul că ar fi fost rezervată si nici prin cap nu ne trecea că o masă minusculă cu un scaun rahitic ar putea fi rezervată de un grup de prieteni veniți, ca și noi, să își trăiască tinerețea.

"Ridicați-vă și plecați" spuse "domnișoara". Dar de unde să ne ridicăm, nu puteam mai sus că stăteam în picioare. "Masa este rezervată". "Dar bine, măi fato, mă lași să comand, îți faci vânzare și după ce te vezi cu banii luați, ne dai cu praf de mers?!" O rugăm să vorbească cu fata care ne adusese băuturile, să rezolve problema. Că una ne servise și alta venea cu pretențiile.

Ce se întâmplase: masa era pe raionul intrigatei, dar sucurile noastre fuseseră aduse de altcineva, care, teoretic, nu avea de ce să servească în zona aceea fiindcă era însemnată de fata impertinentă. De aici a început o serie lungă de discuții care nu ar fi avut loc dacă de la bun început ni s-ar fi spus să nu poposim la masa frustrată că nu ne acceptă și ne vedeam de sucurile noastre în altă parte.

O prietenă de-a noastră încearcă să-i explice situația și că noi stăteam ca sincerii acolo și că în jurul nostru erau pe puțin încă 10-15 mese care stăteau liniștite fără clienți.

Am cerut să vină altcineva cu o capacitate de discernământ mai mare decât "domnișoara". Vine un flăcău, din asta de modă nouă, cu tupeu tare pe el. Discutăm și cu el până când a început să ne înjure. L-am rugat să vorbească frumos și să nu ne mai agreseze verbal. "Să plecați în p... mea de aici". Odată cu vorbele obscene vin și îmbrânciturile de rigoare. Dacă așa e programul, trebuie să se țină de el, un program de fidelizare al clienților.

Am luat exemplul băncii care cedează când se așează un "organ" al legii și am plecat din celebrul Club Megalos. Cu toate că băusem ceva dulce, aveam un gust amar în gură. Din cauza mesei, la 12 noaptea eram deja acasă.

Masa a învins, dar, cum spune Tamango pe Guerilla, "Binele învinge răul, o știe toate femeile". Cum poate o măsuță amărâtă făcută de un tâmplar între două beri la grabăa să îți strice dispoziția și entuziasmul că vei avea o seară plăcută în compania prietenilor?! Masa ca masa, dar omul sfințește locul și țin să le mulțumesc "domișoarei" ospătar și acelui băiat mai mult decât mitocan că m-au făcut să realizez că eu sunt mai bun decât ei. Mulțumesc, Megalos, pentru circul ieftin. Revin în curând, dupa restructurarea personalului și eradicarea mitocăniei.

Un client sătul