100 de zile… care au schimbat lumea (I)

Corespondență din SUA

de la Radu Mihalcea

În SUA se obișnuiește ca la 100 de zile de la instaurarea președintelui să se facă un prim bilanț al activității acestuia. Ceea ce a realizat sau a inițiat Președintele Obama până în prezent se poate subscrie astfel:

În politica externă a eliminat conceptul de "Axă a diavolului" în care câteva state au fost grupate pentru a fi combătute cu toate mijloacele, inclusiv cele militare. Conceptul a denotat de la început primitivism în gândirea politică și a fost privit cu îndoială de Uniunea Europeană și cu dezaprobare de majoritatea celorlalte state din lume. Aplicarea acestuia a dovedit încă o dată că o ideologie (de data aceasta cea islam-radicală) nu poate fi combătută cu bombe, ci trebuie folosite alte mijloace: educație, dezvoltarea economică, cooperare, perspective de dezvoltare personală, acces la informație, acces la internet, etc.

Responsabilitatea pentru Irak va trece cât de curând în mâinile cetățenilor acestei țări. Relațiile cu Cuba vor fi descătușate de sclerozarea ultimelor decenii. Antipatiile personale ale multor conducători de țări față de fostul președinte al SUA au fost înlocuite cu sentimente de simpatie și de speranță. Relațiile cu Rusia și cu China urmează să fie rea-șezate pe baze noi sau continuate atunci când s-au dovedit eficace până în prezent. Pentru douăsprezece țări cu perspective economice deosebite au fost create locuri la masa tratativelor și a responsa-bilităților globale. Lipsa de colaborare cu organisme internaționale de tot felul - începând cu ONU, continuând cu Banca Mondială și cu diferite inițiative - de exemplu conferința asupra climei de la Kyoto - urmează să fie înlăturată, iar organizațiile respective urmează să beneficieze de leadership-ul american: totul evoluează spre găsirea de soluții, spre mai bine.

În politica externă au mai rămas două probleme care încă nu au găsit o rezolvare:

- Stabilizarea Afganistanului ca stat independent, în afara dominației Talibanului: La întrebarea "Este Afganistan o problemă a Americii?" a fost dat răspunsul provizoriu "Da!", fiindcă nu a fost posibil să se găsească un alt răspuns într-un timp atât de scurt. Dar acesta va trebui revizuit cât de curând. Ar trebui să fie responsabilitatea poporului acestei țări - și, într-o oarecare măsură, a țărilor vecine sau a națiunii islamice - să-și aleagă forma de guvernământ pe care și-o doresc și pe urmă să se descurce în această lume extrem de complexă. Fără armate străine pe teritoriul propriu, fără război, beneficiind de ajutor pentru dezvoltarea economică, populația autohtonă trebuie să poată să-și găsească drumul pe care și-l dorește. Împuterniciți militari și politici ai Președintelui lucrează la găsirea unei soluții.

- Conflictul israeliano - arab: Mai bine de 50 de ani de istorie israeliană modernă au arătat că cele 12 partide politice repre-zentate în Kneset au orientări politice divergente - de la extrem religios la democratic - și urmăresc țeluri puțin compatibile unul cu celălalt. Guvernele israeliene sunt formate din coaliții temporare, de o durată prea scurtă pentru a permite rezolvarea problemelor atât de delicate ca cele existente între cele două națiuni. La intervale de timp neregulate apar bulversări care au fost rezolvate până acum prin forța armatei israeliene. Aici ar trebui găsită o altă soluție decât cele pentru care s-au zbătut atâtea generații - de evrei, de arabi și de reprezentanți ai altor țări - până acum. Poporul israelian ar trebui lăsat s-o caute și s-o găsească.

Transferarea acestei responsabilități către ale țări - SUA,

UE - sau către alte organizații - ONU - a dus numai la scindarea țărilor lumii în patru lagăre care nu reușesc să găsească un limbaj comun atât în acest conflict, cât și în multe altele similare: în primul se află o singură țară (SUA) care sprijină necondiționat Israelul; în al doilea se află țări care sprijină Israelul condiționat (UE), în al treilea sunt țările care trag foloase din conflictul israeliano-arab (sunt destule), iar în al patrulea lagăr se află marea majoritate a țărilor de pe glob care resping politica sau chiar existența Israelului. Această situație este nesatis-făcătoare și așteaptă o soluție originală: vizita președintelui și a premierului israelian în SUA este anunțată pentru sfârșitul lunii mai.

(va urma - în partea a doua, elemente de politică internă)