IN MEMORIAM

"Doar o vorbă s-ăți mai spun" este o expresie ce va rămâne scrisă în istoria limbii române, împreună cu autorul ei. Păcat însă că autorul, purtătorul acestui "verb" – profesorul George Pruteanu, s-a stins prematur din viață, ca o vorbă, dar: "verba volant, scripta manent" - prezentul și viitorul îi vor fi profund recunoscători pentru promovarea corectitudinii și decenței limbajului, concomitent cu combaterea trivialității în mass media și pe stradă.

Firea lui energică, tumultoasă ca un vulcan în erupție, dublată de o înaltă instruire și cultură, l-au împins spre micul ecran pentru a se confrunta nu numai cu un public anonim, dar și cu cei care vedeau numai interesul comercial. Era o plăcere nespusă să-l asculți. A apăra limba română de intruziuni inutile, când avem suficiente mijloace de exprimare verbală și scrisă, a fost și rămâne o legitate a dezvoltarii spirituale a românilor de pretutindeni.

N-o fi limba noastră în fruntea promovării unui limbaj ce ține de o tehnică nouă, dar nici să preluăm fără discernământ neolo-gisme numai de dragul "modernizării" noastre și etalării unor cunoștințe inaccesibile unui public larg. O facem doar când situația ne impune. Dicționarele moderne nu au preluat verbul "a manageriza", pentru că este suficientă traducerea "a conduce" cu variantele sale "a administra, a gestiona, a se des-curca", dar au readus în uz termenul de "velocitate" (v. velociped, velodrom) din franceza anilor 1900, care nu este un barbarism, pentru că în limba română ar fi necesitat o definiție mai largă, legată de vectori.

Dicționarele actuale stau în dubiu dacă să folosească actualul termen "prora" în locul vechiului "marinăresc" - "prova", pentru că nu știu că marinarii au și un verb - "a aprova" (eu aprovez nava).

Discuții sunt multe, păreri și mai multe, dar folosirea corectă și politicoasă în orice situație și normală într-un anumit domeniu, precum și evitarea celor inutile, agramate sau neconvenționale, sunt parte din testamentul profesional lăsat de cel ce a fost George Pruteanu. Profesore, sit tibi terra levis...

D. Mărășescu