Nicușor Dan a atacat la CCR Legea anti-fascism adoptată în Parlament

Președintele Nicușor Dan a sesizat joi, 10 iulie, Curtea Constituțională cu privire la legea care înăsprește pedepsele pentru promovarea cultului persoanelor asociate mișcărilor fasciste și pentru înființarea organizațiilor cu caracter fascist, legionar, rasist sau xenofob, potrivit unui comunicat. Șeful statului a reclamat neclaritatea definițiilor din lege.

De asemenea, Nicușor Dan a enunțat o posibilă restrângere a libertății de exprimare, a dreptului la informare și a accesului la cultură în absența unor definiții clare.

Publicistica lui Mihai Eminescu, care conține idei xenofobe, e dată ca exemplu în argumentarea sesizării de neconstituționalitate:

”Dacă la art. 2 lit. b) din Ordonanță este clar că intenția legiuitorului a fost de a sancționa materiale cu conținut integral fascist, legionar, rasist sau xenofob (nu ne referim aici la ambiguitatea de la punctele b) și c) anterioare), la art. 2 lit. b^1) introdus prin Lege nu este clară concentrația de astfel de conținut pe care legiuitorul dorește să o sancționeze. De exemplu, publicistica lui Mihai Eminescu conține idei și concepții xenofobe, inclusiv antisemite. Chiar și poezia lui Mihai Eminescu conține idei și concepții xenofobe, de exemplu Scrisoarea a III-a. Este absolut neclar până la ce nivel prezența unor idei și concepții fasciste, legionare, rasiste sau xenofobe (în plus față de ambiguitatea de la punctul anterior) face dintr-un text un material cu caracter fascist, legionar, rasist sau xenofob în sensul Legii. Claritatea este necesară din moment ce art. 4 alin. (2^1) sancționează penal distribuirea unor astfel de materiale: (2^1) Distribuirea sau punerea la dispoziția publicului, în orice mod, de materiale fasciste, legionare, rasiste și xenofobe constituie infracțiune și se pedepsește cu închisoare de la un an la 5 ani și interzicerea unor drepturi. Alin. (3) nu constituie o excepție suficientă: (3) Nu constituie infracțiune fapta prevăzută la alin. (1), (2) sau (2^1), dacă este săvârșită în interesul artei sau științei, cercetării ori educației sau în scopul dezbaterii unei chestiuni de interes public. De exemplu, transmiterea unei opere literare între doi particulari care nu sunt artiști sau cercetători, în scopul unui interes personal față de respectiva operă literară nu se încadrează în excepția prevăzută de alin. (3).