UE atentează la porcii și WC- urile țăranilor

În România lui 2008, integrarea europeană este, la peste un an de la evenimentul propriu-zis, unul dintre cele mai controversate subiecte abordate în mediul rural. Țăranii nu vorbesc însă în termeni de politici de dialog, de strategii naționale de dezvoltare rurală și programe operaționale. Ei trăiesc astăzi cu teama cu nu-și vor mai putea crește animalele așa cum o fac de-o viață, că nu-și vor mai putea vinde produsele ca și până acum. Mai mult decât atât, țăranii sunt îngrijorați că viața lor va deveni și mai grea odată cu aplicarea noilor norme europene.

Țăranul va fi nevoit, fără îndoială, să se conformeze tuturor regulilor impuse de forurile europene, chiar dacă acest fapt va reprezenta o schimbare de la stilul său de viață. Astfel, dacă în perioada de preaderare, oamenii de la țară au trăit cu iluzia că nu vor mai păși în noroaie, că vor avea apă curentă, dacă nu în casă, măcar în curte, perioada scursă de la 1 ianuarie 2007 nu le-a confirmat așteptările. Ei beau apa tot din fântâni și din cișmele, de multe ori laolaltă cu animalele, fără a fi auzit vreodată de concentrații de nitriți și nitrați sau norme europene.

Vestea bună pentru țărani, dar și pentru administrațiile publice locale, este că, în doar câțiva ani, toate localitățile rurale, indiferent de mărimea lor și numărul de locuitori, vor fi obligate să se alinieze standardelor europene și să ai aibă sisteme de canalizare și stații de epurare. Puțini cred în aceste schimbări, mai ales în condițiile în care, pe timp de vară, în multe sate și comune constănțene, pe vreme de caniculă apa se distribuie cu rația, când pe o uliță, când pe alta.

Așteptări europene, realități românești

Problema toaletelor din "fundul curților" este, de asemenea, una dintre cele mai delicate realități ale mediului rural. Potrivit normelor UE, țăranii vor fi obligați să renunțe la WC- urile din spatele caselor și la "baia în copaie" și să se racordeze la un sistem de alimentare cu apă și canalizare care să le asigure satisfacerea condițiilor de trai în casă, și nu în curte. Distanța dintre ceea ce trebuie făcut și ce se face de fapt rămâne, cel puțin pentru moment, una colosală, dacă amintim rezultatele Barometrului Rural 2007, realizat de Agenția de Strategii Guvernamentale, care relevă existența unui procent de 75% dintre locuitorii de țară cu toalete în dosul îndepărtat al curților.

Și agricultura se europenizează

Nici agricultura nu este, în ciuda nenumăratelor iluzii ale țăranilor, unul dintre domeniile ocolite de noi și noi reglementări UE. Munca cu plugul și sapa va intra în seria amintirilor din "satul de altă dată", deoarece țăranii agricultori care-și doresc fonduri europene vor fi nevoiți să depună proiecte extrem de bine elaborate. Mai exact, fără experiența unor specialiști sau a unor firme de consultanță care să participe la întocmirea propriu-zisă a proiectelor, țăranii își pot lua adio de la un sprijin financiar real.

De remarcat este și faptul că, în ceea ce privește fondurile de dezvoltare rurală, primarii sunt ceva mai descurajați în gestul de a iniția proiecte și asta din cauza noilor regulamente de finanțare care presupun ca administrațiile locale să achite integral proiectul și abia la final să intre în posesia banilor europeni îndelung așteptați.

Porcul schimbă tradiția

Obiceiul tăierii porcului nu a scăpat nici el de rigorile UE. Potrivit acelorași norme europene, oamenii vor fi obligați să anestezieze animalele înainte de a le tăia, aspect care se va realiza cu ceea ce se numește "pistol cu glonț captiv". Dacă ar fi să dăm crezare statisticilor care spun că în gospodăriile din România se sacrifică anual peste un milion și jumătate de porci s-ar constata că în tot atâtea dintre cazuri normele UE sunt, deocamdată, destul de departe de punerea în practică.

Țăranii au crezut că viața lor va fi mai bună, că va ploua cu fonduri structurale în care-și vor băga mâna ca într-un sac fără fund. În realitate, integrarea a adus cu ea o serie de restricții și de norme pentru care locuitorii de la țară nu sunt tocmai pregătiți și, cu atât mai puțin, încântați.