Alternanța stărilor de spirit extreme, simptom al bolii psihice

Atunci când o persoană trece de la o stare depresivă la una euforică, și este întreruptă de perioade de normalitate, înseamnă că suferă de o tulburare afectivă bipolară. Această afecțiune se repercutează și asupra familiei. Tocmai de aceea se impune un consult de specialitate la un medic psihiatru.

Dacă într-un episod al bolii pacientul este expansiv, are o euforie exagerată, este foarte activ, după o perioadă de timp, în alt episod, este trist, retras, inhibat. Apar idei de culpabilitate, bolnavul se simte lipsit de energie, este negativist și se gândește că nu se va face bine niciodată. Acest lucru poate conduce la sinucidere.

Tulburarea afectivă bipolară deformează afectivitatea persoanei, fie spre polul negativ - melancolie, depresie, fie spre cel pozitiv - euforie exagerată. Starea poate dura săptămâni, luni și chiar ani. Ea poate varia, se poate modifica în funcție de diferiți factori, respectiv diminuarea intereselor, motivației, tulburări de memorie.

"Poate duce, în cazuri severe, la idei fixe - dominante, delirante, de vinovăție, autoacuzare, inutilitate. Această formă este depresia psihotică, ce trebuie atent tratată și monitorizată de psihiatru", a declarat doctorul Iuliu Burbea, medic primar psihiatru din cadrul Spi-talului Universitar C.F.R. Constanța.

Euforia nemotivată trebuie să ridice semne de întrebare

Starea opusă depresiei psihotice este creșterea interesului, plăcerea, bucuria, veselia. Această stare este dată de mediul în care se află pacientul, în funcție de relațiile cu familia, dar și de lucrurile bune care i se pot întâmpla în viața de zi cu zi. Potrivit specialistului, "Instalarea pe o perioadă mai lungă de timp a unei euforii nemotivate, cu idei de grandoare, mărire, putere, precum și îmbogățire reprezintă tulburarea afectivă de tip hipo sau chiar maniacal, ideile putând fi delirante".

Alternarea unei stări depresive cu o alta euforică de tip maniacal definește tulburarea afectivă bipolară. "A se înțelege clar, atât tristețea cât și bucuria trebuie să depășească limitele normalului, să deranjeze pe cei din jur sau chiar să tulbure activitatea socială sau familială", relatează medicul. "Este greșit să spunem că această boală mai poartă și denumirea de boala maniaco-depresivă", Spune Iuliu Burbea.

În ultimii ani, a crescut considerabil numărul persoanelor care suferă de tulburări psihice. Multitudinea lipsurilor materiale, sărăcia populației, șomajul, scăderea capacității de integrare în activități, creșterea consumului de alcool, statistici de tip "totul este perfect" au condus la creșterea numărului de tulburări afective, preponderent depresive dar și de tip euforic-maniacale.

Episoadele depresivilor pot dura săptămâni sau luni

Episoadele bolnavului pot dura săptămâni, luni de depresie sau fericire, cu revenirea pacientului la normal. Boala afectează per-soanele din jurul pacientului.

Pacientul nu realizează că face activități inutile și fără un rezultat bun sau că este vesel fără un motiv anume ori că mănâncă și bea excesiv. De asemenea, un machiaj prea strident, un parfum folosit în exces sunt semnele unei astfel de afecțiuni.

Familia și apropiații își pot da seama dacă o persoană din jurul lor suferă de această boală dacă, de exemplu, se îmbracă strident, cheltuiește bani mulți pe lucruri care nu merită, nu doarme, are o dezinhibiție sexuală pronunțată.

Antidepresive și sedative pentru pacienți cu probleme psihice

Tratamentul se realizează de către psihiatri, care administrează antidepresive specifice episodului și substanțe antipsihotice dacă prezintă idei delirante. "În perioada euforică administrăm sedative și antipsihotice în funcție de agitația sau chiar furia pe care pacientul o poate avea", relatează medicul.

Din punct de vedere al psihiatriei comunitare, un loc important îl joacă familia, prezența organizațiilor non-guvernamentale, non-spitalicești și non-medicale din ambulatoriu. Prin intermediul indicațiilor medicale, persoanele abilitate aduc pacientul la inserția socială și familiară.