Articulația pumnului, una dintre cele mai sensibile zone ale organismului uman

Articulația pumnului este una dintre puținele articulații din organismul uman care nu pot fi afectate de artroze. Totuși, este o zonă sensibilă, durerile de mână și cele din articulația pumnului fiind printre cele mai frecvente probleme musculo-scheletale pe care le văd medicii.

Cauzele acestei dureri pot merge de la mișcări repetitive care determină suprasolicitare până la luxații, fracturi și boli, precum artrita. Întrucât sunt atât de mulți factori care pot duce la apariția acestei dureri și întrucât pumnul este o structură atât de complexă, diagnosticarea cauzei exacte a durerii cronice poate fi dificil de realizat. Totuși, pentru majoritatea oamenilor, durerea din articulația pumnului poate fi diagnosticată și tratată. Tipul îngrijirii depinde de cauzele și severitatea durerii.

Furnicăturile și durerile, cele mai frecvente simptome

Semnele și simptomele afecțiunii articulației pumnului variază în funcție de tipul durerii. Cele mai cunoscute și mai frecvente sunt întinderile și rupturile ligamentare, care sunt destul de dureroase și pot duce chiar și la inabilitatea de a folosi articulația. Dar durerile și edematierile, uneori chiar și slăbiciunile mâinilor și tendința de a scăpa obiectele din mână, pot fi cauzate și de tendinite, fractura unui os, sin-dromul de tunel carpian, osteoartrită sau artrita reumatoidă.

Potrivit site-ului sfatulmedicului.ro, articulația pumnului este o articulație completă formată din opt oase mici (oase carpiene) aranjate în două rânduri între oasele care formează antebrațul (radiusul și ulna) și oasele metacarpiene de la nivelul mâinii. Ligamente puternice leagă oasele carpiene între ele, de oasele antebrațului și de metacarpiene. Leziunile ligamentare, ale oaselor sau ale cartilagiilor care îmbracă aceste articulații pot determina durere și afecta abilitatea de a folosi articulația și mâna. Cauzele cele mai frecvente ale leziunilor și durerii sunt luxațiile, rupturile de cartilaj, fracturile, leziuni de suprasolicitare, sindromul de canal carpian, osteoartrita, artrita reumatoidă și boala Kienbock. Majoritatea durerilor apărute la nivelul articulației pumnului se datorează artritei sau traumatismului, dar există și anumite boli sistemice care pot afecta oasele și țesuturile de la nivelul încheieturii. Aceste afecțiuni includ diabetul, guta, boala Paget, leucemia, sclerodermia și lupusul eritematos.

Sedentarii și sportivii, cei mai predispuși

Candidații pentru durerea în articulația pumnului sunt persoanele foarte sedentare, foarte active, sportivii sau cele care sunt între cele două extreme în ce privește activitatea fizică. Totuși, anumiți factori pot predispune o persoană la probleme ale încheieturii. Prac-ticarea anumitor sporturi precum baschetul, tenisul, golful sau gimnastica reprezintă un risc major de apariție a durerilor cronice în articulația pumnului. De asemenea, adulții în vârstă au un risc mai mare pentru osteoporoză, care face ca oasele să fie mai fragile și mai susceptibile la fracturi, decât la persoanele tinere. În plus, au un risc mai mare pentru căderi și dezvoltarea artritei. Aproape orice activitate care implică mâinile și articulațiile pumnului - chiar și tricotatul și tunsul - dacă sunt realizate frecvent și cu forță pot determina dureri articulare. Unele femei dezvoltă sindromul tunelului carpian în trimestrul doi sau trei de sarcină din cauza modificărilor hormonale. Schimbările în echilibrul dintre estrogen și progesteron fac ca organismul să rețină mai mult lichid, motiv pentru care apare tumefierea canalului carpian.

Gheață, odihnă și medicație anti-inflamatorie

Nu orice durere în articulația pum-nului necesită îngrijire medicală. Luxațiile minore, spre exemplu, de obicei răspund la aplicarea de gheață, odihnă și medicație anti-inflamatorie care poate fi eliberată fără rețetă. Dar dacă durerea și inflamația durează mai mult de câteva zile sau se agravează, se recomandă un consult medical. Întârzierile în diagnostic și tratament pot determina o vindecare incompletă, reducerea amplitudinii mișcării și dizabilitate pe termen lung.

Se recomandă consultul medical de urgență dacă durerea este severă, articulația pare mișcată sau osul protruzionează prin piele. Un os expus poate determina o infecție amenințătoare de viață dacă nu este tratată prompt.

Unele leziuni în articulația pumnului pot fi diagnosticate prin istoric medical și o examinare atentă a zonei dureroase. Spre exemplu, medicul poate detecta frecvent o leziune a ligamentului doar prin examinarea atentă a mâinii. Leziunile ligamentare nu pot fi întotdeauna vizualizate prin teste imagistice. În alte cazuri, totuși, pacientul poate necesita teste suplimentare. Acestea pot include radiografii, uneori cu folosirea unei substanțe de contrast (artrogramă), sau imagini mai detaliate prin folosirea tomografiei computerizate și a imagisticii prin rezonanță magnetică. Dacă rezultatele sunt neconcludente și după aceste teste, medicul poate realiza o artroscopie, o procedură folosită atât pentru diagnosticarea cât și pentru tratarea problemelor articulare.