Atacurile de panică pot fi vindecate numai cu dublă terapie: medicamentoasă și de consiliere

Cu toții am simțit, cel puțin o dată în viață, că ne bate tare inima, nu putem să respirăm, că ne cuprinde o neliniște și o îngrijorare de moarte. Acestea sunt primele semne ale unui atac de panică. Dacă ni s-a întâmplat foarte rar nu trebuie să ne îngrijorăm, dacă însă simptomele apar des, din orice nimic, ar fi mai bine să ne adresăm unui medic specialist.

Atacul de panică este un acces brusc de frică intensă sau anxietate (stare afectivă caracterizată prin neliniște psihomotorie, teamă nedeslușită, fără obiect) care cauzează simptome îngrijorătoare, dar care nu amenință viața: bătăi accentuate ale inimii, dificultatea respirației, sentimente de pierdere a controlului sau de moarte iminentă. În mod obișnuit, durează de la 5 la 20 minute și poate fi cauzat de circumstanțe stresante sau poate apărea pe neașteptate.

Organismul are un sistem de răspuns la frică, care pregătește individul pentru a face față unei situații sau pentru a se feri de pericol. Atacul de panică survine atunci când acest sistem reacționează exagerat sau când nu este necesar. În timpul atacului de panică, sistemul nervos reacționează ca atunci când se are de a face cu o situație amenințătoare de viață. Acest răspuns cauzează simptome fizice și sentimente îngrijorătoare.

Potrivit specialiștilor de pe site-ul sfafulmedicului.ro, tulburările legate de panică se diagnostichează atunci când o persoană are atacuri de panică repetate, este îngrijorată de eventualitatea unuia nou și evită locuri care îi pot cauza un atac. Există posibilitatea ca un om să aibă atacuri de panică fără să dezvolte o tulburare legată de panică, aceste atacuri apărând cu tulburări de anxietate.

Cauza medicală a atacurilor, necunoscută

Cauza exactă a tulburărilor legate de panică nu este cunoscută. Se crede că este rezultatul unui dezechilibru între substanțele chimice ale creierului (neuro-transmițători).

De asemenea, poate fi transmi-să de la o generație la alta (genetic). Copiii cu părinți cu astfel de tulburări au șanse de opt ori mai mari decât alții să dezvolte boala. Un risc crescut îl au și cei care au părinți cu depresie sau tulburări bipolare. Tensiunea nervoasă (de exemplu pierderea unei relații) poate declanșa simptome ale tulburărilor de panică.

Există posibilitatea ca un om să aibă atacuri de panică fără să dezvolte o tulburare legată de panică. Atacurile pot fi determinate fie de ingestia unei cantități mari de alcool sau întreruperea bruscă a consumului de alcool, ingestia unor cantități mari de băuturi cofeinizate, fumatul excesiv, deoarece crește mult cantitatea de nicotină din sânge, folosirea unor medicamente, cum ar fi cele pentru tratamentul astmului și al bolilor de inimă, sau întreruperea bruscă a unui tratament medicamentos (pentru anxietate și insomnie), fie de folosirea drogurilor, cocaină sau marijuana, un nivel mare al stresului timp îndelungat (stres cronic), o naștere în trecutul apropiat, o operație cu anestezie generală.

De asemenea, atacurile de panică se pot asocia sau pot fi cauzate de o anumită condiție medicală, cum ar fi disfuncții tiroidiene, afecțiuni cardiace, tulburări neurologice (epilepsie), astm bronșic, afecțiuni pulmonare, depresie, anxietate, stres post-traumatic sau tulburare obsesiv-compulsivă.

Tratamentul ne poate reda o viață normală

Tulburările legate de panică pot urma toată viața, dar simptomele se pot controla cu tratament. Majoritatea oamenilor cu această problemă se recuperează cu tratament și duc o viață normală. Poate recidiva în cazul în care tratamentul este întrerupt prea devreme.

Aceste tulburări trebuie însă tratate atât medicamentos, cât și prin consiliere, pentru modificarea unor comportamente și moduri de gândire. Când aceste două terapii sunt combinate, atacurile de panică survin mai rar decât dacă s-ar folosi doar o singură terapie. Nu există, în prezent, niciun fel de tratament chirurgical.

De asemenea, tulburările cauzate de panică nu pot fi prevenite, dar se pot preveni și se pot reduce ca număr atacurile de panică cu un tratament adecvat. Simpla evitare a unor situații sau locuri nu garantează că un atac de panică nu poate apărea în noi circumstanțe. De fapt, evitarea situațiilor și locurilor unde s-a petrecut un atac de panică crește anxietatea.