Ce e mai bine să bem, apă plată sau apă minerală?

Apa plată este tot o apă minerală, dar nu la fel de bogată în dioxid de carbon precum cea carbogazoasă. Conține magneziu și calciu, precum și alte substanțe, în funcție de tipul de apă plată: sulfurată, iodurată, alcalină etc.

Apa de masă este cea mai cunoscută, fiind considerată un stimulent al digestiei. Apa plată are proprietăți terapeutice extraordinare fiind eficiente în afecțiuni precum boli ale tractului digestiv, indigestie, probleme de asimilație a calciului, boli respiratorii (astm, bronșită), pietre la rinichi.

Pe de altă parte, din cauza consumul insuficient de apă pot apărea probleme precum scăderea tensiunii arteriale, oboseală, probleme cardiace și de circulație a sângelui, uscarea pielii, scăderea puterii de concentrare, deoarece creierul nu este irigat suficient, constipație, crampe abdominale, balonări. 

Apa carbogazoasă este repurificată prin metode industriale și i se adaugă dioxid de carbon industrial. Ea este doar o simplă apă gazoasă, mai purificată decât cea de la robinet. Într-un an, românii beau peste un miliard de litri de apă minerală carbogazoasă, piața apei minerale având cea mai mare creștere în volum din țară.

Se consideră că apa carbogazoasă produce aciditate gastrică, mai exact, perturbări digestive și nervoase. În funcție de modul de obținere, apele carbogazoase, prin proprietățile lor, pot fi benefice sau dimpotrivă, pot face rău organismului. Apa carbogazoasă obținută din apa de izvor îmbogățită cu dioxid de carbon alimentar revigorează sistemul nervos și digestia, dar, pe de altă parte, produce perturbări în organism.

În cazul digestiei lente și a indigestiei, apa carbogazoasă crește aciditatea sucului gastric și a bilei, stimulează diureza, are rol benefic în colite și afecțiunile biliare și scade pofta de mâncare.