Celulita, acneea și furunculele sunt provocate de stafilococul auriu
Una dintre cele mai periculoase bacterii pentru organismul uman este stafilococul auriu. Ea poate produce o gamă largă de infecții a căror gravitate și localizare variază de la infecții superficiale ale pielii până la infecții ce ne pun viața în pericol.
Denumirea stafilococului auriu vine de la pigmentul bacteriei obținute pe medii de cultură, care la această specie este cel mai frecvent galben-auriu, dar poate fi și alb. El se găsește în mod normal pe pielea și mucoasele omului, dar și la alte mamifere precum și la pasări. Este prezent pe mucoasa nazală la o treime din persoanele sănătoase, procentajul fiind mai ridicat la personalul sanitar din spitale, pacienți dializați, diabetici și cei ce folosesc droguri intravenoase.
Stafilococul auriu, potrivit site-ului sfatulmedicului.ro, secretă un număr foarte mare de toxine, determinând leziuni celulare, tisulare, șocuri toxice, toxiinfecții alimentare. Manifestările clinice ale infecțiilor produse de stafilococul auriu se datorează fie toxinelor secretate de acesta - intoxicații, fie înmulțirii bacteriene – infecții. Intoxicațiile stafilococice sunt sindromul pielii opărite, toxiinfecția alimentară și sindromul de șoc toxic.
Principalele infecții sunt cele purulente, dintre care cele mai frecvente sunt infecții ale pielii: furuncule, acnee, foliculite, orjelet, suprainfecțiile plăgilor, infecțiile țesutului subcutanat: mastite, hidrosadenite, abcese, infecții respiratorii: faringite, bronșite, pneumonii, empieme, infecții ale scheletului: artrite, osteomielite și infecții generalizate: meningite, septicemii, endocardite cu diseminări secundare cu formare de abcese în diferite organe.
Sindromul șocului toxic
Sindromul șocului toxic este o intoxicație acută amenințătoare de viață, caracterizată prin debut brusc cu febră și alte simptome precum greață, vărsături, dureri abdominale, diaree, dureri musculare, cefalee, dureri în gât etc. Foarte rapid apare și hipotensiunea arterială, cu amețeli și se instalează disfuncții ale organelor. Este o boală a tinerilor mai ales, deoarece 90% dintre adulți posedă anticorpi împotriva toxinelor care provoacă acest sindrom.
Sindromul stafilococic al pielii opărite
Stafilococul auriu se face responsabil și de o serie de boli cutanate destul de severe. Cea mai gravă formă este boala Ritter la nou-născuți și necroliza epider-mică toxică la vârstnici. Clinic debutează cu o erupție eritematoasă inițial în jurul ochilor și gurii care se extinde apoi spre trunchi și extremități. În câteva zile începe zbârcirea și descuamarea tegumentelor, care capătă un aspect asemănător cu pielea opărită. Evoluția bolii este în medie de 10 zile, mortalitatea prin hipovolemie și infecții fiind însă semnificativă.
Toxiinfecții alimentare
Toxiinfecția alimentară stafiloco-cică apare ca urmare a ingestiei alimentelor contaminate cu stafilococ auriu. Principalele alimente care se pot contamina sunt preparatele din carne și prăjiturile cu cremă, deoarece stafilococii se dezvoltă în mediu bogat în proteine și zahăr; prepararea termică distruge stafilococii, dar nu și enterotoxinele, care sunt stabile termic. Cel mai important factor de risc pentru toxiinfecția alimentară stafilococică este consumarea alimentelor lăsate la temperatura camerei o perioadă mai îndelungată, în special în anotimpul cald, timp care permite stafilococilor să secrete toxinele. Simptomele debutează în scurt timp după ingestia alimentelor, cu grețuri, vărsături, dureri abdominale și diaree, uneori severă.
Furuncule, panarițiu și celulită
De asemenea, stafilococul auriu este cel mai obișnuit agent al infecțiilor pielii și țesuturilor moi, infecțiile fiind produse, de obicei, de către flora proprie. Dintre ele amintim foliculita (infecția rădăcinii firului de păr), furunculul (infecția zonelor profunde ale firului de păr, localizat pe fese, față, gât), carbunculul (infecția profundă a unui grup de foliculi piloși), panarițiul (infecția pliurilor laterale ale unghiilor), celulita (infecția întinsă a țesutului subcutanat).
Infecțiile respiratorii cu stafilococul auriu pot fi localizate oriunde la nivelul tractului respirator, determinând rinofaringite, faringo-amigdalite, traheite, bronșite, pneumonii, empiem, sinuzite. Ele pot avea evoluții severe.
Antibioticele sunt de bază
Tratamentul infecțiilor stafilococice cuprinde tratament antibiotic alături de care sunt necesare și drenajul colecțiilor purulente, îndepărtarea țesuturilor necrozate și a corpurilor străine. Încă din anii 1950-1960 a fost semnalată o creștere rapidă a rezistenței tulpinilor stafilococice în general și mai ales a stafilococului auriu la antibiotice. Efectuarea antibiogramei a devenit astfel obligatorie pentru toate tulpinile sale izolate din diverse infecții. Infecțiile grave care necesită doze mari sau infecțiile asociate cu bacteriemie se tratateză cu anti-biotice pe cale parenterală (injectabilă) în timp ce infecțiile pielii, ale țesuturilor moi sau ale căilor respiratorii se pot trata prin administrare orală. Durata tratamentului și calea de administrare diferă în funcție de localizare, severitate, imunitatea gazdei și răspunsul la tratament.
Prevenirea infecțiilor streptococice constă în măsuri de igienă riguroasă în unitățile sanitare, administrarea profilactică de antibiotice pre- și post-operator, pentru a preveni infecția plăgilor postoperatorii și tratamentul prompt al tuturor infecțiilor streptococice chiar și al celor superficiale, ale pielii și țesuturilor moi.
Denumirea stafilococului auriu vine de la pigmentul bacteriei obținute pe medii de cultură, care la această specie este cel mai frecvent galben-auriu, dar poate fi și alb. El se găsește în mod normal pe pielea și mucoasele omului, dar și la alte mamifere precum și la pasări. Este prezent pe mucoasa nazală la o treime din persoanele sănătoase, procentajul fiind mai ridicat la personalul sanitar din spitale, pacienți dializați, diabetici și cei ce folosesc droguri intravenoase.
Stafilococul auriu, potrivit site-ului sfatulmedicului.ro, secretă un număr foarte mare de toxine, determinând leziuni celulare, tisulare, șocuri toxice, toxiinfecții alimentare. Manifestările clinice ale infecțiilor produse de stafilococul auriu se datorează fie toxinelor secretate de acesta - intoxicații, fie înmulțirii bacteriene – infecții. Intoxicațiile stafilococice sunt sindromul pielii opărite, toxiinfecția alimentară și sindromul de șoc toxic.
Principalele infecții sunt cele purulente, dintre care cele mai frecvente sunt infecții ale pielii: furuncule, acnee, foliculite, orjelet, suprainfecțiile plăgilor, infecțiile țesutului subcutanat: mastite, hidrosadenite, abcese, infecții respiratorii: faringite, bronșite, pneumonii, empieme, infecții ale scheletului: artrite, osteomielite și infecții generalizate: meningite, septicemii, endocardite cu diseminări secundare cu formare de abcese în diferite organe.
Sindromul șocului toxic
Sindromul șocului toxic este o intoxicație acută amenințătoare de viață, caracterizată prin debut brusc cu febră și alte simptome precum greață, vărsături, dureri abdominale, diaree, dureri musculare, cefalee, dureri în gât etc. Foarte rapid apare și hipotensiunea arterială, cu amețeli și se instalează disfuncții ale organelor. Este o boală a tinerilor mai ales, deoarece 90% dintre adulți posedă anticorpi împotriva toxinelor care provoacă acest sindrom.
Sindromul stafilococic al pielii opărite
Stafilococul auriu se face responsabil și de o serie de boli cutanate destul de severe. Cea mai gravă formă este boala Ritter la nou-născuți și necroliza epider-mică toxică la vârstnici. Clinic debutează cu o erupție eritematoasă inițial în jurul ochilor și gurii care se extinde apoi spre trunchi și extremități. În câteva zile începe zbârcirea și descuamarea tegumentelor, care capătă un aspect asemănător cu pielea opărită. Evoluția bolii este în medie de 10 zile, mortalitatea prin hipovolemie și infecții fiind însă semnificativă.
Toxiinfecții alimentare
Toxiinfecția alimentară stafiloco-cică apare ca urmare a ingestiei alimentelor contaminate cu stafilococ auriu. Principalele alimente care se pot contamina sunt preparatele din carne și prăjiturile cu cremă, deoarece stafilococii se dezvoltă în mediu bogat în proteine și zahăr; prepararea termică distruge stafilococii, dar nu și enterotoxinele, care sunt stabile termic. Cel mai important factor de risc pentru toxiinfecția alimentară stafilococică este consumarea alimentelor lăsate la temperatura camerei o perioadă mai îndelungată, în special în anotimpul cald, timp care permite stafilococilor să secrete toxinele. Simptomele debutează în scurt timp după ingestia alimentelor, cu grețuri, vărsături, dureri abdominale și diaree, uneori severă.
Furuncule, panarițiu și celulită
De asemenea, stafilococul auriu este cel mai obișnuit agent al infecțiilor pielii și țesuturilor moi, infecțiile fiind produse, de obicei, de către flora proprie. Dintre ele amintim foliculita (infecția rădăcinii firului de păr), furunculul (infecția zonelor profunde ale firului de păr, localizat pe fese, față, gât), carbunculul (infecția profundă a unui grup de foliculi piloși), panarițiul (infecția pliurilor laterale ale unghiilor), celulita (infecția întinsă a țesutului subcutanat).
Infecțiile respiratorii cu stafilococul auriu pot fi localizate oriunde la nivelul tractului respirator, determinând rinofaringite, faringo-amigdalite, traheite, bronșite, pneumonii, empiem, sinuzite. Ele pot avea evoluții severe.
Antibioticele sunt de bază
Tratamentul infecțiilor stafilococice cuprinde tratament antibiotic alături de care sunt necesare și drenajul colecțiilor purulente, îndepărtarea țesuturilor necrozate și a corpurilor străine. Încă din anii 1950-1960 a fost semnalată o creștere rapidă a rezistenței tulpinilor stafilococice în general și mai ales a stafilococului auriu la antibiotice. Efectuarea antibiogramei a devenit astfel obligatorie pentru toate tulpinile sale izolate din diverse infecții. Infecțiile grave care necesită doze mari sau infecțiile asociate cu bacteriemie se tratateză cu anti-biotice pe cale parenterală (injectabilă) în timp ce infecțiile pielii, ale țesuturilor moi sau ale căilor respiratorii se pot trata prin administrare orală. Durata tratamentului și calea de administrare diferă în funcție de localizare, severitate, imunitatea gazdei și răspunsul la tratament.
Prevenirea infecțiilor streptococice constă în măsuri de igienă riguroasă în unitățile sanitare, administrarea profilactică de antibiotice pre- și post-operator, pentru a preveni infecția plăgilor postoperatorii și tratamentul prompt al tuturor infecțiilor streptococice chiar și al celor superficiale, ale pielii și țesuturilor moi.
Articole pe aceeași temă
Joi, 23 Iulie 2009
