Constănțenii, reticenți în privința donării organelor. "Cum să lăsăm medicii să ne ciopârțească rudele?"

488
2
Constănțenii, reticenți în privința donării organelor.
Deși prelevarea de organe de la pacienții aflați în moarte cerebrală poate însemna o nouă șansă la viață pentru alte persoane, foarte puțini constănțeni sunt de acord să semneze pentru transplantarea anumitor organe de la rudele pentru care sfârșitul este, din păcate, inevitabil. 


Spitalul Clinic Județean de Urgență a intrat, în urmă cu aproximativ patru ani, în Programul Național de Transplant, alături de alte unități sanitare din țară. Astfel, cadrele medicale pot observa când pacientul se află în moarte cerebrală și activitatea sa cerebrală este compromisă, în așa fel încât, teoretic, se pot parcurge toate celelalte etape până la transplantarea propriu-zisă. 


Moartea cerebrală se constată la un interval de șase ore, iar după acest moment, se refac testările pentru a vedea dacă mai există chiar și cea mai mică șansă ca pacientul să-și revină. Dacă aceste teste au același rezultat ireversibil, se poate trece la discuția cu familia pentru un potențial transplant. Testele utilizate sunt consultul neurologic, testul de apnee și electroencefalograma. 


Din păcate, oamenii sunt extrem de reticenți atunci când vine vorba despre așa ceva. 
"Tatăl nostru este în stare gravă de mai mult timp, dar nu aș opta niciodată pentru donarea organelor lui. Nici nu vrem să auzim de așa ceva", ne-a declarat Maria S., o constănțeancă pe care am întâlnit-o pe scările spitalului. 


Iar ca ea gândesc foarte multe persoane. "Cum să lăsăm medicii să ne ciopârțească rudele? Dacă Dumnezeu vrea să ne pună capăt vieții la un moment dat, ne resemnăm cu acest gând, dar nu pot fi de acord să donez organele mele sau ale oricărui membru al familie, chiar dacă acest lucru i-ar ajuta pe alții. Nu mi se pare firesc", este părerea unui alt constănțean. 


Cum se poate face donarea de organe 
Donarea de organe este procesul prin care sunt prelevate pe cale chirurgicală un organ sau țesut de la o persoană la alta. Acest transplant poate fi realizat, însă, numai atunci când organul beneficiarului nu mai funcționează sau este deteriorat. Aici, există o procedură standard și câteva etape în situația prelevării de organe. 


Astfel, în prima etapă se identifică pacientul aflat în moarte cerebrală. Apoi, urmează declararea morții acestuia, anunțarea echipei de medici de un potențial proces de prelevare. Din acest moment, acordul familiei este decisiv. Dacă familia își dă acordul, pacientul aflat în moarte cerebrală este declarat donator, iar echipa de medici anesteziști, cei de la terapie intensivă și neurologii încep etapa de suport mecanic pentru a se susține în stare funcțională celelalte organe. Trebuie precizat că nu există limită de vârstă pentru a fi donator de organe. 


Mai mult decât atât, deși cea mai mare parte a organelor și țesuturilor donate apar după moartea pacientului, unele dintre acestea pot fi donate în timp ce donatorul este încă în viață. 


Organele care se pot transplanta sunt rinichii, inima, ficatul, pancreasul sau intestinele. Ca țesuturi ce pot fi prelevate de la o persoană la alta, amintim corneea, urechea mijlocie, pielea, tendoanele, cartilajele. 


Donând, salvezi o altă viață 
Medicii din cadrul SCJU susțin că bolnavii aflați în moarte cerebrală pot fi candidați la transplant de organe, însă numai cu avizul familiei, urmând ca intervenția să se facă numai în condițiile în care organele lui sunt viabile și nu sunt afectate de alte patologii care contraindică acest lucru. 


"Din păcate, România este încă reticentă în ceea ce privește donarea de organe, dar oamenii trebuie să se gândească și la faptul că, donând, pot ajuta la salvarea altor vieți", ne-a declarat dr. Ani Axelerad Docu, medic neurolog. 


La rândul său, șeful secției de Terapie Intensivă, dr. Victoria Bădărău, este de părere că, în general, numai oamenii cu studii superioare înțeleg că, donând organele, pot salva viața altora. Partea proastă este că, până și în condițiile în care într-o unitate sanitară ar exista mai multe cazuri de bolnavi în moarte cerebrală și chiar dacă familiile ar fi de acord să le doneze organele, oricum nu ar putea fi niciodată suficient de mulți. 


"Nu pot fi atât de multe decese care să poată salva viețile altor semeni și nu putem ajunge să dorim răul cuiva și să ne rugăm să apară vreun accident, să moară cineva, tocmai pentru a salva pe altcineva", a subliniar dr. Octavian Unc, medic chirurg. 


Numai Dumnezeu dă și ia viața cuiva 
Dr. Iusuf Timurlenc, medic chirurg, consideră că ei, medicii, nu dau și nici nu iau viața cuiva, acesta fiind atributul lui Dumnezeu. 
"Dacă transplantul intră în categoria alinării suferinței, atunci avem dreptul să-l facem, dar dacă înseamnă să dăm o viață, nu este atributul nostru, iar de aici până la a convinge familia ce este bine și ce nu, este cale lungă. Evident, acestea nu sunt lucruri care să se poată face de la o zi la alta. Educația unui popor se face în sute de ani și încet-încet ne vom dumiri asupra a ce este dat de la Dumnezeu și ce este dat de la doctori", a precizat acesta. 


Referitor la aceste potențiale donări de organe, dr. Daniel Costea, medic chirurg, este de părere că totul ține și de încărcătura emoțională a familiei, iar de cele mai multe ori, aici poate apărea o barieră de netrecut. 


"Poate dacă nu ar fi vorba despre un membru al familiei lor, oamenii ar fi de acord să doneze organele cuiva, dar dacă această problemă îi privește în mod direct, atunci lucrurile se schimbă radical", a explicat specialistul. 


Comentează știrea

unul
27 februarie 2017
intrebare

Pai .. la prelevarea organelor se face anestezie pacientului? DE CE? Ca nu cumva "mortul" sa aiba vreo reactie nedorita? Si au mai fost cazuri cand cei declarati in moarte cerebrala si-au revenit.

Popescu
27 februarie 2017
Incultura

E mai bine sa putrezeasca organele in pamant decat sa dea o noua viata?

Articole pe aceeași temă

Pagina a fost generata in 0.3217 secunde