Fibroamele uterine nu afectează, de obicei, concepţia şi sarcina

Fibromul uterin apare la femeile cu vârstă reproductivă, adică între 35 şi 50 de ani şi reprezintă un ţesut benign al uterului. Pentru că de cele mai multe ori acesta nu prezintă niciun simptom, cele mai multe dintre femei află că au această afecţiune întâmplător, în urma unui control ginecologic sau a unei ecografii.

Statisticile arată că trei din patru femei dezvoltă unul sau mai multe fibroame pe parcursul vieţii. Terapia medicală şi procedurile chirurgicale pot micşora sau elimina fibroamele dacă acestea generează disconfort sau simptome supărătoare. Fibroamele uterine nu afectează de obicei concepţia şi sarcina, dar există cazuri când locul unde se formează aceste excrescenţe obstruează trompele uterine împiedicând trecerea spermatozoizilor. Dacă însă ele apar pe parcursul sarcinii, pot suferi modificări din cauza nivelului de estrogen pe care îl secretă organismul unei gravide. Dezvoltarea simptomelor în cazul fibromului uterin este de cele mai multe ori lentă, fapt pentru care pacientele nici nu ştiu că îl au. La femeile care prezintă simptome, cele mai dese includ: sângerări menstruale abundente sau menstruaţii prelungite, senzaţie de presiune pelviană, urinare frecventă, constipaţie. Există şi cazuri în care fibromul uterin poate provoca avort spontan, caz în care afecţiunea este însoţită de complicaţii.

Localizarea fibromului influenţează în mod direct simptomele. Fibroamele care se dezvoltă în cavitatea interioară a uterului sunt fibroame submucoase şi sunt considerate a fi responsabile pentru menstruaţiile dificile. Acestea pot crea probleme pentru femeile care îşi doresc o sarcină. Fibroamele care se proiectează la exteriorul uterului sunt fibroame subseroase şi pot cauza probleme urinare. Principalele cauze ale apariţiei acestor ţesuturi la nivelul uterului sunt de natură hormonală, dar mai pot apărea şi în sarcină sau ereditar.

„Tratamentul medical vizează hormonii care reglează ciclul menstrual, tratând simptome precum sângerarea menstruală abundentă şi durerea pelvină”, a explicat prof. univ. dr. Vlad Tica, medic primar obstetrică-ginecologie. Când fibroamele sunt sursa unor tulburări digestive sau de infertilitate, tratamentul care se recomandă este de natură chirurgicală şi constă în îndepărtarea parţială a uterului sau a nodulilor fibromatoşi. Diagnosticul se poate pune printr-un examen ginecologic sau prin metode moderne de depistare cum sunt laparoscopia, ecografia sau examenul RMN. Fiind cel mai des utilizată în vizualizarea cavităţii peritoneale, laparoscopia este o modalitate de a opera cu ajutorul unui aparat electronic cu monitor, prevăzut cu un tub cu o minicameră care este introdus în corpul pacientei. „Laparoscopia oferă pacientei beneficiul modern al întregii palete de avantaje oferite de chirurgia fără bisturiu, faţă de chirurgia abdo-minală clasică”, a precizat dr. Vlad Tica. Deşi medicina poate urmări evoluţia fibromului în toate situaţiile menţionate, trebuie reţinut că apariţia acestuia nu poate fi prevenită.