Lăcrimarea excesivă este întâlnită şi la bebeluşi

Secreția de lacrimi este un fenomen firesc, ale cărui principale funcții sunt curățarea ochilor și protejarea lor împotriva deshidratării. Cu toate acestea, există situații în care nivelul secrețiilor depășește limita normală. Acest lucru provoacă disconfort, și reprezintă o afecțiune, cronică sau acută, care poate avea mai multe cauze declanșatoare. În literatura de specialitate această afecțiune poartă numele de epiforă.

De cele mai multe ori, lăcrimarea excesivă apare în urma unei inflamaţii netratate corespunzător sau a unui traumatism. Obstrucţia canalelor lacrimo-nazale este o afecţiune frecvent întâlnită şi în rândul sugarilor. Părinţii observă că micuţul are mereu unul sau ambii ochi înlăcrimaţi, ba mai mult lacrimile se scurg pe obraz şi nu în canalele lacrimale. Următorul simptom care apare este secreţia oculară de tip purulent, care împiedică deschiderea pleoapelor la trezire. Acestea sunt semnele că orificiul de deschidere în fosa nazală este blocat, canalul lacrimal se inflamează, iar infecţia se acumulează. De aceea, este imperios ca părinţii să se adreseze medicului oftalmolog şi cât mai devreme. Rezolvarea constă într-o intervenţie chirurgicală rapidă, realizată sub anestezie locală, dacă sugarul are între patru luni şi jumătate şi şase luni de viaţă. Este vârsta indicată pentru supunerea la intervenţia chirurgicală. Concret, medicul spală canalele lacrimale, le desfundă şi le dilată cu ajutorul unei sonde.

„Operaţia, făcută la timp, durează doar câteva minute, fiind efectuată cu anestezie locală. Însă, atenţie! Dacă sugarul a împlinit şase luni, se impune realizarea anesteziei generale. Cu cât se aşteaptă mai mult pentru prezentarea la medic, există riscul apariţiei de complicaţii ulterioare: riscul stenozării canalelor într-atât încât să fie necesară şi o a doua intervenţie, riscul apariţiei cheratitei (inflamaţiei corneei) sau a altor infecţii a blocului ocular. De asemenea, sunt situaţii când şi adulţii au nevoie de o astfel de intervenţie. Simptomele sunt similare: lăcrimare excesivă, secreţie oculară de tip purulent, ce stagnează la nivelul canalului lacrimal. Boala apare ca urmare a unei inflamaţii netratate corespunzător sau a unui traumatism. Au fost numeroase cazuri când, în urma unei lovituri puternice la nivelul feţei, pacienţii au avut nevoie de refacerea canalului lacrimo-nazal. Dacă nu este executată corect, însă, manevra de dezobstrucţie poate să ducă la crearea unui canal lacrimo-nazal fals, ceea ce e la fel de grav precum obstrucţia celui real", a precizat dr. Eliza Avram. La adulţi, lăcrimarea excesivă poate fi provocată și de alergii sau de infecții virale (adică de conjunctivite), precum și de orice tip de inflamație. În aceste situații, surplusul de lacrimi va dispărea de îndată ce problema care l-a provocat a fost depistată și tratată. Dacă lăcrimarea apare ca urmare a unei reacții alergice, sunt necesare antihistaminicele, iar în cazurile extreme, se poate recurge la operație. Scopul unei astfel de intervenții constă fie în ajustarea canalelor lacrimale, fie în modificarea pleoapelor. Ca urmare, vizita la medic este cu atât mai urgentă cu cât acest simptom este însoțit și de alte semne, ca de exemplu dureri de cap sau eventuale probleme de vedere.