Lemnul dulce este o plantă care crește spontan pe marginea râurilor și pe dealuri. Rădăcina de lemn dulce se recoltează toamna. Planta poate fi și cultivată, însă, pentru a ajunge la maturitate, sînt necesari pînă la 15 ani. Remediile obținute
au acțiune diuretică, laxativă, antiinflamatoare, antiulceroasă, fluidifică secrețiile traheo-bronșice și faringiene.
Preparatele din rădăcină de lemn dulce sînt indicate în caz de gastrite hiperacide, ulcer gastric, bronșite, traheite, faringite, tuse de diverse etiologii, afecțiuni urinare (inclusiv colici renale), reumatism, constipație. De asemenea, s-a constatat că lemnul dulce este antioxidant și are acțiune antimicrobiană și antivirotică, având un rol important în tonifierea sistemului imunitar.
Este recomandat maceratul din 1-2 lingurițe de pulbere la o cană cu apă, din care se bea în cursul unei zile. Un alt preparat este pulberea, din care se consumă, zilnic, 2-3 lingurițe în apă sau ceai.
Lemnul dulce este o plantă care crește spontan pe marginea râurilor și pe dealuri. Rădăcina de lemn dulce se recoltează toamna. Planta poate fi și cultivată, însă, pentru a ajunge la maturitate, sînt necesari pînă la 15 ani. Remediile obținute
au acțiune diuretică, laxativă, antiinflamatoare, antiulceroasă, fluidifică secrețiile traheo-bronșice și faringiene.
Preparatele din rădăcină de lemn dulce sînt indicate în caz de gastrite hiperacide, ulcer gastric, bronșite, traheite, faringite, tuse de diverse etiologii, afecțiuni urinare (inclusiv colici renale), reumatism, constipație. De asemenea, s-a constatat că lemnul dulce este antioxidant și are acțiune antimicrobiană și antivirotică, având un rol important în tonifierea sistemului imunitar.
Este recomandat maceratul din 1-2 lingurițe de pulbere la o cană cu apă, din care se bea în cursul unei zile. Un alt preparat este pulberea, din care se consumă, zilnic, 2-3 lingurițe în apă sau ceai.