Concurs Nu lăsa copilul să fie precum cățelușul șchiop!

Displazia congenitală de șold este o deficiență a șoldului ușor depistabilă la naștere sau în perioada imediat următoare, ce poate fi tratată eficient și fără dureri. În lipsa aplicării tratamentului corespunzător, se ajunge la producerea luxației de șold, caz în care copilul șchiopătează cu un picior sau cu ambele.

Dizplazia congenitală de șold este o stare anormală a șoldului copilului, depistată cu mare ușurință la naștere sau în perioada imediat următoare, care nu trebuie sub nicio formă ignorată. Această stare afectează aproximativ cinci la sută din populația de sex feminin și un procent mai scăzut din populația de sex masculin, iar depistarea ei timpurie este esențială în toate cazurile. "În cazul displaziei de șold, capul femural iese din articulația de șold, cu alte cuvinte are o altă poziție decât cea considerată normală. Poziția incorectă a capului femural este ușor de depistat prin atingere, dar pentru stabilirea exactă și corectă a diagnosticului este recomandată o ecografie", ne-a spus dr.Gabriela Dascăl, medic specialist chirurgie și ortopedie pediatrică.

Displazia, confundată frecvent cu rahitismul
Probabilitatea depistării corecte a poziției capului femural cu ajutorul ecografiei este crescută până la vârsta de trei luni, după care este recomandată radiografia de bazin.
Este soluția cea mai bună pentru stabilirea unui diagnostic corect, pentru că, după vârsta de trei luni, nucleii de osificare nu sunt formați complet și, astfel, există riscul de a confunda displazia de șold cu faza de debut a rahitismului, cu care se aseamănă foarte mult.
Șansa de a depista anormalitatea șoldului este foarte crescută, cu atât mai mult cu cât este ușor de observat și cu ochiul liber. "Printre semnele caracteristice se numără inegalitatea pliurilor pielii la nivelul șoldului și asimetria feselor. Chiar dacă diferența între poziția normală și cea anormală este foarte mică, examinarea atentă este primul pas important spre tratare ", ne-a mai explicat chirurgul ortoped.

Tratament
Displazia de șold poate fi unilaterală sau bilaterală, iar pentru tratarea ambelor forme se folosesc chiloți de abducție, atele speciale folosite pentru imobilizarea pacientului și, implicit, menținerea șoldului într-o poziție fixă. Copilul care poartă astfel de chiloți va fi menținut permanent cu picioarele depărtate, poziție care facilitează punerea la loc a capului femural. "Tratamentul nu este dureros și este aplicat până la tratarea completă. Doar 33% din cazurile cu displazie de șold ajung la o formă mai gravă, luxația de șold, care este mult mai greu de tratat. Așadar, tratamentul timpuriu și corect este foarte important, pentru că ajută părinții și copilul să evite operațiile chirurgicale", a mai adăugat specialistul.

Mersul de rață este grav, nu amuzant
Luxația de șold este, în sine, o complicație ortopedică greu de tratat și care apare mai ales dacă tratamentul nu a fost aplicat la timp și copilul a apucat să meargă fără ca șoldul să fie dezvoltat normal. Dacă apare pe o singură parte a șoldului, copilul șchiopătează mai mult sau mai puțin, dar dacă sunt afectate ambele șolduri, copilul are un mers legănat, greoi, numit popular "mers de rață".
Cum copilul afectat poate avea și o lipsă de calciu, fie că este pronunțată sau nu, tratamentul medicamentos recomandat pentru recuperarea acestei carențe va fi administrat în paralel cu aplicarea atelelor speciale, urmărindu-se, în același timp, atât fixarea corectă a oaselor șoldului, cât și mărirea densității lor. Cele două afecțiuni nu au însă influențe clare una asupra celeilalte.