O investigație riscantă, dar necesară: amniocenteza

Amniocenteza este o tehnică ce permite depistarea unor eventuale boli sau malformații neurologice ale copilului, în timpul primelor luni de gestație. Se folosește, de asemenea, pentru evaluarea gradului de maturitate și a stării fătului. Această investigație prezintă anumite riscuri, de aceea, specialiștii sunt extrem de atenți în timp ce o execută, pentru a nu fi atins fătul.

"Amniocenteza constă în prelevarea de mici cantități din lichidul în care e scufundat copilul și în care sunt prezente celule fetale. Recoltarea se face prin peretele abdominal, cu o seringă dotată cu un ac special.

Acul se introduce pe linia care merge de la pubis la ombilic, traversează apoi peretele abdominal matern și pe cel uterin, până când ajunge în cavitatea amniotică. De aici, se aspiră lichidul ce trebuie analizat. Pentru a avea certitudinea că nu se produc daune, în momentul în care se introduce acul, este necesară localizarea corectă a poziției copilului și a placentei în cavitatea uterină. În acest scop, se recurge la folosirea ultrasunetelor", explică Liliana Tudose, educator prenatal.

Amniocenteza nu necesită internarea în spital a femeii, se efectuează la nivel ambulatoriu, dar se recomandă rămânerea femeii în cabinet, timp de o oră sau două ore după examen.