Otomicoza se manifestă prin secreții cu miros neplăcut și inflamație

Otomicoza este o infecție superficială a urechii, aceasta fiind caracterizată de secreții cu miros neplăcut, inflamație, prurit, formare de cruste și disconfort sever. Potrivit specialiștilor, diagnosticul se pune pe istoricul pacientului, examenul otoscopic sub control microscopic și studiile imagistice. Persoanele mai predispuse la infecții sunt cele cu sistem imun deficitar sau care suferă de diabet zaharat. Cei mai frecvenți factori de risc pentru dezvoltarea otomicozei cuprind: contactul cu apa contaminată, folosirea prelungită a medicamentelor pentru depresie, diabet zaharat, sarcină, traumatismele, infecțiile bacteriene. De obicei, otomicoza nu este considerată o boală extrem de infecțioasă, deoarece este adesea unilaterală.

Pacienții se prezintă la medic pentru: prurit, inflamație, formare de cruste și disconfort sever al urechii. În plus, ei pot acuza tinnitus, iar formarea de cerumen este exagerată. Pruritul este mai sever decât în alte forme de infecție otică, iar secrețiile sunt adesea caracteristice. Primele stadii ale otomicozei sunt similare cu infecția bacteriană otică, dar otomicoza este caracterizată de puncte albe care cresc la suprafața pielii. Pruritul și otorea sunt cele mai comune simptome, alături de eritemul epidermului și al timpanului. Aceste manifestări sunt de obicei unilaterale, rar fiind documentate și cazuri de afectare bilaterală a urechilor. Dacă există o perforare concomitentă a timpanului, iar otalgia este elementul predominant, trebuie considerată otita medie supurativă determinată de Aspergillus sau alți fungi.