Peste 11% dintre bărbați și 4% dintre femei suferă de … sexsomnie

Tulburare a somnului, sexsomnia sau "sleep sex" presupune masturbarea în timpul somnului, mimarea sau chiar consumarea unei partide de sex, de care, în numeroase cazuri, bolnavii nu-și mai aduc aminte a doua zi. Potrivit dr. Michael Cramer Bornemann, director al Minnesota Regional Sleep Disorder Center, sexul constituie un impuls primar, precum nevoia de a mânca sau de a ne proteja de pericole. Nevoile se regăsesc în trunchiul creierului, fiind controlate prin cortex - acesta ne ajută să ne abținem de la comiterea unor acte necugetate când cineva ne-a lovit mașina, de exemplu. În timpul somnului însă, cortexul este în repaus. În acel moment, visele erotice pot fi transpuse în realitate, a arătat specialistul.
Fie că au fost stimulați de un vis "fierbinte", fie că au fost excitați numai de simpla prezență a partenerului în pat, sunt persoane care nu doar visează la sex, ci trec la fapte. Cei bolnavi de sexinsomnie pot să dea dovadă de excitare sexuală crescută în timpul somnului, chiar de agresiune sexuală, pot fi urmăriți de insomnii legate de fantezii sexuale obsedante sau pot avea halucinații. "Este o eroare de comutare. Pentru unii dintre noi, acest lucru se întâmplă extrem de rar și nu este o condiție clinică. În unele cazuri însă, se poate întâmpla cu o mai mare frecvență și poate deveni problematic", a afirmat specialistul.
Potrivit unui raport întocmit de dr. Michael Cramer Bornemann, sexsomnia afectează 11% dintre bărbați și 4% dintre femei. Este provocată de deranjamente ale somnului, combinate cu problemele emoționale. Factori favorizanți sunt medicamentele pentru somn, epuizarea extremă și stresul. La prima vedere, pare o afecțiune plăcută. Medicul susține însă că au existat cazuri în care sexsomniacii s-au rănit: bărbați care s-au masturbat atât de violent încât aveau leziuni ale organelor sexuale sau femei care au făcut sex cu necunoscuți.
Trebuie menționat că în SUA, această tulburare a fost folosită în unele cazuri în instanța de judecată, ca metodă de apărare și justificare a acțiunilor unor persoane acuzate de hărțuire.