Concurs Pierderea involuntară de urină, o afecțiune care "stropește" la orice vârstă

Incontinența de urină este definită ca fiind pierderea involuntară de urină.
O simptomatologie similară ce uneori coexistă cu pierderea involuntară de urină este incontinența fecală.

Ambele deteriorează major calitatea vieții pacientului reprezentând, de cele mai multe ori, și o problemă socială cu mari complicații la nivelul familiei și al comunității din care face parte individul, așa cum ne-a spus prof. dr. Viorel Tode, pe care îl puteți contacta la cabinetul medical de pe strada Mihai Viteazu, nr. 67 B sau la telefonul 0241/811955.
Incontinența urinară ridică și numeroase probleme economice: de la costul ridicat al îngrijirii pacientului la scăderea eficienței individului la nivel social. Costul total al îngrijirii pacienților cu incontinență urinară este, în multe țări dezvoltate, superior cheltuielilor asociate multor boli cronice.

Ambele sexe afectate
Incontinența urinară afectează pacienții de ambele sexe, indiferent de vârstă. Este cunoscută o incidență mai crescută în rândul femeilor. "Cauzele care o produc sunt dintre cele mai diverse: de la malformații congenitale la tulburări hormonale. Identificarea mecanismului care a dus la apariția afecțiunii este, de cele mai multe ori, primul pas spre instituirea unui tratament corespunzător", ne-a spus dr. Viorel Tode.
Dacă se studiază, de exemplu, incidența incontinenței la pacienții cu o anumită patologie neurologică, atunci procentul poate fi de 75%. Dacă însă urmărim prezența acestui simptom la un anumit moment, procentul scade la 3 - 5%. Totuși, dacă vom monitoriza câți dintre subiecții care nu suferă în prezent de incontinență urinară au prezentat acest simptom cândva în cursul vieții, atunci procentul va crește la 30%.

Incontinența urinară de efort, cea mai frecventă
Specialiștii spun că incontinența urinară este de mai multe feluri.
Incontinența urinară de efort reprezintă pierderea de urină ce apare în urma unor activități fizice de intensități diferite: ridicarea unor greutăți, tuse, râs, constipație. Ea este provocată de o creștere a presiunii intraabdominale care depășește forțele ce se opun eliminării urinei. Cele mai frecvente cauze ale acestui tip de incontinență urinară sunt reprezentate de slăbirea musculaturii planșeului pelvian la femei după nașteri sau odată cu încetarea menopauzei, sau de leziuni ale sfincterului urinar la bărbat.
Incontinența urinară de efort este forma cel mai frecvent întâlnită.
Incontinența la urină prin imperiozitate urinară este definită ca senzația de a urina instalată brusc și care nu poate fi consecința unor afecțiuni neurologice ce induc contracții reflexe ale musculaturii vezicii urinare.
Incontinența urinară de tip mixt presupune coexistența mecanismului ce produce incontinența de efort și cea prin imperiozitate. Identificarea cauzei predominante este regula de bază în tratamentul incontinenței urinare de tip mixt.
Eurezisul se definește ca pierderea de urină ce se produce în timpul somnului. Este considerat normal la copiii mici, dar devine o problemă severă odată cu înaintarea în vârstă, împiedicând, de cele mai multe ori, viața de cuplu.

Chirurgia nu rezolvă întotdeauna pierderile de urină
Medicul specialist urolog poate recomanda, în anumite cazuri, modificări ale stilului de viață, care, dacă sunt respectate, vor ameliora semnificativ simptomatologia pacientului. În alte situații, poate fi util un program de reeducare a musculaturii planșeului pelvian, tratament ce oferă o îmbunătățire semnificativă a vieții în peste 80% dintre cazuri.
Chirurgia este indicată în diverse forme ale incontinenței urinare. Tehnicile chirurgicale folosite sunt dintre cele mai diverse. Totuși, contrar percepției generale, chirurgia nu rezolvă întotdeauna pierderile de urină, iar chiar în cazul în care pacientul redevine continent după operație este de așteptat o recidivă după 10 – 15 ani.