Artrita este o afecțiune care de obicei este asociată cu vârsta înaintată, dar și copiii pot fi afectați de această boală. Deși poate părea greu de crezut, boala afectează tot mai mulți micuți, în special între vârstele de doi și șase ani. Din fericire, este tratabilă și, cu ajutorul unui diagnostic precoce și al unui tratament adecvat, copiii pot duce o viață activă și fără dureri.
Atunci când vorbim despre artrita juvenilă, ne referim la o boală cronică a copilăriei care se manifestă prin inflamația și durerea articulațiilor. Aceasta poate afecta un număr mic de articulații, dar și mai multe, iar simptomele pot varia de la ușoare la severe. Ceea ce face artrita juvenilă deosebită este că poate apărea la vârste fragede, iar de multe ori, părinții nu sunt pregătiți să recunoască semnele unei astfel de afecțiuni.
Potrivit dr. Alexandra Guran, de aceea, este esențial să fiți atenți la orice schimbare în comportamentul copilului sau în mobilitatea acestuia, pentru a interveni cât mai devreme.
Unul dintre cele mai frecvente semne ale artritei juvenile este durerea și umflarea articulațiilor. Copiii pot deveni mai iritabili, pot refuza să se joace sau să participe la activități fizice din cauza durerii. De asemenea, pot apărea rigidități în mișcări și dificultăți de a se deplasa liber.
„Un alt simptom care ar putea să apară este tulburarea ritmului de creștere, iar în cazuri mai severe, pot apărea diferențe de lungime între membre. Deși artrita juvenilă poate afecta orice articulație, cele mai frecvente sunt articulațiile picioarelor și ale mâinilor, însă boala poate afecta și genunchii, șoldurile sau coatele. În ceea ce privește cauzele acestei afecțiuni, nu există un răspuns simplu. Se crede că artrita juvenilă este o boală autoimună, ceea ce înseamnă că sistemul imunitar al corpului atacă, din greșeală, propriile articulații", a precizat medicul
Factorul genetic, un rol important
Deși factorul genetic joacă un rol important în apariția acestei boli, se pare că există și alți factori care pot contribui la dezvoltarea artritei juvenile, cum ar fi infecțiile virale sau bacteriene.
În ceea ce privește simptomele artritei juvenile, acestea pot varia semnificativ de la un copil la altul, iar în unele cazuri, boala poate fi temporară și se poate ameliora pe măsură ce copilul crește.
Totuși, pentru a preveni eventualele complicații pe termen lung, este esențial ca diagnosticul să fie pus cât mai repede posibil, iar tratamentele corespunzătoare să fie aplicate.
Partea proastă este că, dacă se lasă netratată, artrita juvenilă poate duce la afectarea permanentă a articulațiilor, iar în cazuri severe, poate influența negativ mobilitatea copilului pe tot parcursul vieții.
De obicei, tratamentele pentru artrita juvenilă includ medicamente care reduc inflamația și durerea, precum analgezicele și antiinflamatoarele. În plus, în cazurile mai severe, pot fi prescrise medicamente care modifică evoluția bolii, ajutând la controlul sistemului imunitar.
Pe lângă medicamente, fizioterapia joacă un rol important în tratament, ajutând copiii să își mențină mobilitatea articulațiilor și să prevină pierderea funcționalității acestora.