Sindromul de hipermobilitate articulară poate fi moștenit, în unele cazuri

De cele mai multe ori, sindromul de hipermobilitate articulară este o tulburare rară și adesea subestimată. Conceptul de hipermobilitate articulară se referă, practic, la afecțiunea în care intervalele de mișcare ale articulațiilor sunt mai largi decât în mod normal, ținând cont de vârsta și sexul pacientului. La rândul său, sindromul de hipermobilitate articulară (JHS) este o tulburare în care, pe lângă faptul că există o flexibilitate articulară crescută, apar și alte simptome, în special durerea. În ce constă și de ce apare sindromul de hipermobilitate articulară? Mecanismele implicate în originea sindromului de hipermobilitate articulară sunt parțial necunoscute. Cu toate acestea, există teorii care asociază boala cu modificări ale unor componente ale țesutului conjunctiv. Suspiciunea se bazează pe faptul că țesutul conjunctiv este prezent în tot corpul.

Acest lucru poate explica atât variabilitatea simptomelor asociate, cât și diversitatea organelor afectate. Se pare că există, totuși, o componentă ereditară. Astfel, copilul unui bolnav are un risc de 50% de a prezenta acest sindrom. Partea proastă este că majoritatea pacienților manifestă durere articulară, care debutează intermitent și apoi devine durere cronică. Acest lucru provoacă teama de mobilizare a articulației. Cu toate acestea, imobilitatea provoacă atrofie musculară, făcând articulația și mai instabilă. Pe lângă artralgie, unele simptome articulare includ rigiditate, trosnituri și o senzație de instabilitate. Mai departe, durerea se agravează la mișcările repetitive și se ameliorează odată cu odihna.