Sindromul ochilor uscați poate apărea la orice vârstă și la ambele sexe

Ochii uscați sau xeroftalmia este o afecțiune oculară caracterizată de uscarea mucoasei corneene și conjunctivale, secundară scăderii producției de lacrimi de către glanda lacrimală. De cele mai multe ori, cauza principală este deficitul de vitamină A din organism.

În mod fiziologic, corneea și mucoasa conjunctivală trebuie să fie, în permanență, umede. Din păcate, susțin specialiștii, deficitul de vitamina A din organism duce la uscarea corneei și a mucoasei conjunctivale prin scăderea secreției de lacrimi de către glandele lacrimale. În cele din urmă, aceste aspecte patologice duc la apariția unei inflamații corneene și conjunctivale cunoscută sub denumirea de keratoconjunctivită uscată. Potrivit dr. Teodora Purtan, sindromul ochilor uscați poate apărea la orice vârstă și la ambele sexe, dar este mai frecvent întâlnită în rândul persoanelor vârstnice și în rândul femeilor aflate peste vârsta de 25 de ani (o cauză posibilă fiind variațiile hormonale care pot apărea în perioada fertilă). După cum spuneam, principala cauză a ochilor uscați este reprezentată de deficitul de vitamină A în organism.

„Există, însă, și anumiți factori de risc, care prin prezență, pot determina apariția sindromului de ochi uscat. Acești factori de risc sunt reprezentați de următoarele aspecte: anumite afecțiuni sistemice, precum sindromul Sjogren, lupusul eritematos sistemic, sclerodermia, artrita psoriazică, tiroidita, artrita reumatoidă, diabetul zaharat, boala Parkinson, spondilita anchilozantă, ciroza hepatică. Acestora li se adaugă purtarea îndelungată a lentilelor de contact, administrarea unor medicamente, anumite intervenții chirurgicale efectuate pentru corectarea problemelor de refracție a corneei, munca îndelungată pe calculator (care facilitează apariția xeroftalmiei prin scăderea frecvenței de clipire a ochilor) etc. de asemenea, vinovaţi de apariţia afecţiunii mai sunt anumiți factori de mediu, precum prezența aerului uscat în mediul de locuit, praful, expunerea frecventă și îndelungată la aer condiționat, soarele puternic, vântul, gerul, diferite afecțiuni ale pleoapelor, fumatul", a precizat medicul.

Manifestările clinice apărute în cadrul sindromului de ochi uscat sunt localizate bilateral și sunt reprezentate de: arsuri oculare, durere oculară, înțepături, senzația de corpi străini intraoculari, prurit ocular, senzația permanentă de uscăciune a ochilor, eritem ocular, episoade de hipersecreție lacrimală, urmate de uscăciune oculară, vedere încețoșată, scăderea toleranței oculare față de activitățile desfășurate pe calculator, scris sau citit.

Aceste manifestări clinice se accentuează pe timpul zilei sau în cazul depunerii unui efort vizual prelungit și se ameliorează pe timpul nopții. În anumite cazuri, la marginea pleoapelor se formează un anumit strat de mucus care îmbracă aspectul fals de secreții lacrimale vâscoase. În formele severe și avansate de boală, conjunctiva prezintă o culoare galben-palidă, iar pe suprafața corneei apar mici ulcerații și filamente atașate epiteliului cornean.