Un zgomot de tacâmuri, o conversație într-o cafenea sau sunetul aspiratorului pot părea banale pentru majoritatea oamenilor. Pentru unii oameni, însă, astfel de sunete pot deveni greu de suportat, provocând disconfort, durere sau chiar anxietate.
Această sensibilitate exagerată la zgomote poartă numele de hiperacuzie și poate afecta semnificativ calitatea vieții, indiferent de vârstă. Deși este o afecțiune mai puțin cunoscută, identificarea cauzei și inițierea tratamentului potrivit pot contribui la reducerea simptomelor și la revenirea treptată la activitățile obișnuite.
Hiperacuzia reprezintă o toleranță scăzută la sunetele din mediul înconjurător. Nu este vorba despre o auzire mai bună decât în mod normal, ci despre faptul că anumite zgomote sunt percepute ca fiind mult mai intense sau chiar dureroase.
„Intensitatea reacției diferă de la o persoană la alta, iar uneori sensibilitatea apare doar în cazul anumitor frecvențe sonore. Există numeroase cauze care pot favoriza apariția hiperacuziei. Expunerea repetată la zgomote puternice este una dintre cele mai frecvente. Participarea frecventă la concerte fără protecție auditivă, utilizarea căștilor la volum ridicat sau desfășurarea activității profesionale într-un mediu zgomotos pot afecta modul în care sistemul auditiv procesează sunetele. În alte situații, hiperacuzia poate apărea după traumatisme craniene, infecții ale urechii, intervenții chirurgicale în zona capului sau după administrarea anumitor medicamente cu efect asupra auzului", a explicat dr. Georgiana Badea.
Sensibilitatea crescută la zgomote poate fi asociată și cu alte afecțiuni. Persoanele care suferă de migrene, tinitus, paralizie facială, boli neurologice sau unele tulburări din spectrul anxietății pot dezvolta mai ușor hiperacuzie.
Uneori, aceasta apare fără o cauză evidentă, motiv pentru care evaluarea medicală este importantă. Principalul simptom este perceperea exagerată a sunetelor obișnuite. Zgomotele cotidiene, care în mod normal nu creează disconfort, pot provoca senzația de durere, presiune în urechi, iritare sau chiar panică.
În unele cazuri, reacția este atât de intensă încât începeți să evitați locurile aglomerate, mijloacele de transport, restaurantele sau alte spații în care nivelul sonor este mai ridicat. Această evitare poate duce, în timp, la izolare socială și la scăderea calității vieții.
În plus, pe lângă sensibilitatea auditivă, pot apărea oboseală, dificultăți de concentrare, tulburări de somn și o stare permanentă de tensiune. Unele persoane dezvoltă teamă anticipativă față de zgomote, ceea ce amplifică și mai mult percepția acestora.