Tot ce trebuie să știi despre epilepsie

Peste 50 de milioane de oameni din întreaga lume suferă de epilepsie, o tulburare neurologică ce nu poate fi vindecată. Anul acesta, țara noastră s-a aflat, pentru prima dată printre țările care au marcat, ieri, Ziua Mondială a Epilepsiei.

Cu acest prilej, Asociația Pacienților cu Epilepsie din România(ASPERO) a demarat o campanie de informare prin care să sublinieze cât de important este să conștientizăm impactul acestei boli asupra pacienților, dar și asupra familiilor acestora.

500.000 de români suferă de epilepsie

Datele ASPERO arată că, la ora actuală, 500 de mii de cetățeni români sunt bolnavi de epilepsie. La nivel mondial, însă, unul din o sută de oameni este epileptic. Dacă la 70 la sută din cazuri, tratamentul medicamentos dă rezultate, ceilalți afectați nu își pot controla boala.

Din acest motiv, celor mai mulți dintre bolnavi le este dificil să își găsească un loc de muncă, să se integreze în societate sau să întemeieze o familie. "Cea mai mare problemă cu care se confruntă bolnavii de epilepsie este stigmatizarea. Cei din jur îi marginalizează pentru că nu înțeleg natura afecțiunii lor sau pur și simplu sunt speriați", spune Ileana Ștefan, director executiv al ASPERO, asociație care luptă în România pentru apărarea drepturilor pacienților cu epilepsie.

Epilepticii, nevoiți să își ascundă boala

Ceea ce este îngrijorător este faptul că există situații în care bolnavii simt nevoia să țină secret această afecțiune, pentru a nu fi marginalizați. "Deseori, epilepticii sunt puși în situația în care trebuie să ascundă existența acestei afecțiuni pentru a putea trăi o viață normală în societate, pentru a obține chiar un loc de muncă", explică directorul ASPERO.

De aceeași părere este și dr. Ioana Mândruță, medic primar neurolog, care spune că "pacienții care suferă de epilepsie se confruntă deseori cu probleme sociale și psihologice pentru că sunt discriminați și ajung să se izoleze. Toate acestea din cauza crizelor epileptice pe care nu le pot controla și care pot izbucni oricând".

Potrivit ASPERO, medicii români sunt de părere că aceste aspecte s-ar putea remedia dacă s-ar ține cont de numărul insuficient de centre specializate în tratarea epilepsiei, accesul limitat al pacienților la investigațiile specifice din cauza lipsei de echipament sau a tarifelor prea mari și nivelul redus de educație.

Ce este epilepsia și cum poate fi recunoscută

Epilepsia reprezintă o dereglare, o tulburare neurologică, ce rezultă din semnalele electrice de la nivelul creierului, care pot provoca atacuri recurente. Simptomele atacurilor variază de la o persoană la alta, unii bolnavi rămân blocați câteva secunde, iar alții au convulsii severe. Cu toate acestea, chiar și cele mai ușoare crize de epilepsie necesită tratament imediat, deoarece pot pune viața în pericol, mai ales dacă au loc în timpul șofatului sau înotului. Tratamentul adecvat poate elimina și reduce frecvența și intensitatea atacurilor.

Epilepsia apare cel mai frecvent fie la vârste foarte mici, fie foarte înaintate, iar în aproape jumătate din cazuri, cauzele afecțiunii nu sunt identificate. Printre factorii cunoscuți care ar putea provoca apariția epilepsiei se numără traumatismele craniene, accidentele vasculare, infecțiile sau tulburările de dezvoltare a creierului.

Cum puteți acorda primul ajutor

În situația în care sunteți în preajma unei persoane care suferă un atac de epilepsie, în primul rând trebuie să vă păstrați calmul și să vă asigurați că nu există nimic în jurul bolnavului, de care s-ar putea lovi. Specialiștii mai recomandă să nu încercați să imobilizați o persoană dacă aceasta are o criză convulsivă și să nu introduceți nimic în gura pacientului în timpul atacului. Contrar credinței populare, dacă o persoană are o criză, aceasta nu își poate înghiți limba, susțin cei de la Asociația Pacienților cu Epilepsie din România.

Mai mult, nu trebuie să îi dați bolnavului apă, pastile sau mâncare până când nu își revine complet, iar dacă atacul se prelungește mai mult de cinci minute, sunați de urgență la 112. La finalul crizei este indicat să așezați persoana pe partea sa stângă, cu capul într-o parte și să încercați să rămâneți alături de ea până când își revine, adică de la 5 până la 20 de minute.