"Vreau să ies din Umbră" - asumarea și câștigarea fericirii

Suntem obișnuiți să trăim într-un anumit fel, cu anumite persoane lângă noi, să ne construim viețile pe anumite principii și tipare și să credem în lucruri ireale, doar pentru că suntem obișnuiți să fim tratați așa. Relațiile dintre părinți și copii, pe mai multe generații, poveștile de viață ale bunicilor, părinților și propriile experiențe ne dau modele pe care să le repetăm sau cărora să ne opunem.

Ne este, oarecum, confortabil să trăim ceea ce cunoaștem deja chiar dacă de cele mai multe ori nu ne face bine. De ce? Pentru că ne este familiar. Și chiar dacă nu ne place sau nu ne reprezintă, avem impresia că ne oferă siguranță. Știm deja cum este, la ce putem să ne așteptăm și, fiind atât de familiari, avem impresia că ne definește. Nici nu mai știm să facem diferența între cine suntem în realitate și obișnuințele de comportament. Chiar dacă o anumită perioadă din viață familiaritatea este atât de mare, încât pare să aibă și sens, în realitate, individualitatea și nevoile reale sunt constrânse, sufocate. Ajungem ca la un moment dat, mai mult sau mai puțin conștient, să ne provocăm singuri, prin diverse situații și experiențe de viață, pentru a scoate la iveală nevoia noastră reală de individualizare. Vrem să știm cine suntem, ce putem și ce merităm cu adevărat! Provocările sunt din ce în ce mai puternice, însă tiparul obișnuit de reacție, de comportament, o perioadă va face față. Asta până când va exista un moment, o experiență semnificativă, suficient de puternică și de marcantă care va sparge obișnuința. Iese la iveală omul real, cu nevoile reale, dorințele ascunse și drepturile sale! Momentul acela schimbă totul. Tot ce a fost până acum nu mai funcționează, nu mai oferă satisfacție, nu mai dă siguranță și nu mai are sens. Un nou drum se deschide, se schimbă perspectiva, se schimbă condițiile și te simți vulnerabil, deschis, confuz. Apare teama de necunoscut, teama de pierdere, teama că nu mai știi cine ești. Te străduiești să găsești repere care să îți ofere siguranță și confort și în același timp totul se schimbă. Ți se deschide în față o nouă viață în care totul este diferit de ceea ce știai. Îți place și te sperie în același timp.

Ești liber!

Liber să gândești diferit, să simți diferit, să primești și să oferi diferit, liber să fii tu, exact așa cum ești și îți dorești să fii. Vechile tipare se străduie să te tragă înapoi: apar cele mai profunde frici, sentimente de vinovăție, rușine, te gândești că nu meriți, te gândești că suferi. Te gândești, da! Pentru că dacă te uiți în interiorul tău, nu este suferință! Sufletul tău abia acum nu se mai chi-nuie. Doar mintea ta se chinuie pentru că nu este obișnuită să fie liberă. Este obișnuită să țină strâns controlul și să funcționeze după alte tipare prestabilite care nu îți aparțin. Sufletul și corpul tău se bucură! În sfârșit ești liber și îți aparții! Mintea a luat-o razna și dă erori, te face confuz, însă în interiorul tău te simți eliberat. Este prima dată când ești sincer cu tine. Ai nevoie de timp să te obișnuiești cu asta, să te obișnuiești cu tine, să te vezi, să te crezi, să vezi ce și cum faci, să vezi cât de mult poți, să vezi că meriți! Meriți libertatea, fericirea! Trăiești un amalgam de emoții, de la suferință la extaz, de la frică la siguranță, de la haos la liniște, construiești. Te construiești pe tine, noul tu! Mai bun, mai integrat, mai echilibrat, mai puternic și mai sigur. Abia acum începi să te cunoști și să te vezi, abia acum știi cine ești! Poate te sperie, dar ai răbdare și înțelege-te, dă-ți voie să te schimbi, dă-ți voie să simți, dă-ți voie să primești, o meriți!

Un om nou și fericit

Cu fiecare zi care trece, tiparele vechi se estompează, iar tu devii mai puternic. Fiecare nouă zi îți aduce ceva bun care te ajută să te construiești exact așa cum ești în realitate și așa cum vrei să fii. În fiecare zi te câștigi! Îți câștigi drumul, îți vezi sensul mai clar, ești din ce în ce mai puternic. Tu nu mai ești cel vechi care suferea și se simțea neputincios, pentru că mulțumea pe alții. Ești tu cel nou, care poți și meriți! Încet, încet totul capătă sens și devine clar pentru tine. Încă o să îți mai fie teamă, însă de data asta vei zâmbi. Iar zâmbetul tău va fi expresia sufletului care îți spune că el știe că o să fie bine. Pentru că sufletul tău nu face anticipări, ci el îți dă siguranță. Te uiți în sufletul tău și vezi ce vrea. Ai încredere în el, pentru că el te-a adus aici, el te-a ajutat să fii un om nou, liber și fericit. Sufletul tău a știut întotdeauna adevărul. Chiar dacă mintea încă mai pune piedici și încearcă să chinuie sufletul, tu zâmbește și ascultă-l. Recunoști și accepți ceea ce simți, îți dai voie să curgă prin tine și acțiunile capătă sens..., iar min-tea învață de data asta să lucreze pentru tine. Acțiunile se leagă una după alta în drumul tău pentru că ești pregătit! Ai fost pregătit de când a început schimbarea și tot haosul prin care ai trecut a fost dovada ta de asumare. Ți-ai asumat cine ești tu cu adevărat, ți-ai asumat nevoile tale reale, dorințele tale, ți-ai asumat și câștigat dreptul la fericire. Da, o meriți! 

Ce înseamnă asumare? Înseamnă dreptul la fericire și împăcare, înseam-nă libertate și determinare și începe prin a spune: "Eu vreau!".

Psiholog Elena RANGA