Cât de mult se implică părinții în educația copiilor? (I)

696
Cât de mult se implică părinții în educația copiilor? (I) - scoalasursastudybreaksmagazine2-1582579114.jpg

Articole de la același autor

Implicarea sau neimplicarea părinților în educația copilului influențează situația lui școlară? Este clar, factorii de bază care ajută copilul în desăvârșirea propriei educații sunt școala și familia. Partea proastă este că, de multe ori, adulții "uită" că rolul familiei este de a sprijini copilul în tot procesul său instructiv- educativ. 


Despre această chestiune a implicării sau neimplicării adulților în procesul de educare al copiilor, am discutat cu mai multe cadre didactice.


Directorul Liceului Tehnologic de Electrotehnică și Telecomunicații din Constanța, prof. Andra Șandru este de părere că, în ceea ce privește problema relației dintre părinți și copii, se constată, tot mai des, apariția și manifestarea unor probleme determinate, în mare parte de interesul crescând al copiilor pentru lumea virtuală, de stresul la care părinții sunt supuși în timpul serviciului și în viața cotidiană, dar și de plecarea unora peste hotare, în dorința asigurării prosperității familiei și a viitorului copiilor. 
"Toate aceste probleme generează multe altele, legate de stabilitatea familiei, de echilibrul în planul vieții emoționale, spirituale, sociale. 


Fără îndoială, tot acest ansamblu de probleme se reflectă și în relația părinților cu școala. În general, părinții manifestă încredere în copii, convinși fiind că aceștia, la 15-18 ani înteleg care le sunt prioritățile, înteleg eforturile și chiar sacrificiul părinților. De aceea, cei mai mulți părinți nu iau legătura cu școala din proprie inițiativă, răspunzând chemărilor școlii în cadrul ședințelor cu părinții sau în cadrul orelor de consultații, numai atunci când anumite situații impun necesitatea unei discuții", ne-a declarat directorul. Prof. Șandru consideră că părinții trebuie să împartă cu profesorii responsabilitatea pentru performanța școlară a copiilor lor, realizând un parteneriat cu aceștia și roluri complementare cu cele ale cadrelor didactice.


Unii părinți aruncă vina pe școală
 
La rândul său, directorul Liceului Energetic Constanța, prof. Claudia Nițu crede că fiecare diriginte, profesor și chiar director de școală s-a întâlnit, măcar o dată în cariera sa, cu un părinte recalcitrant care, conștient sau nu, simțindu-se mai mult sau mai puțin vinovat, ajunge când este prea târziu pe la școală și află despre copilul său că lipsește, că este corigent, că are probleme cu colegii sau cu profesorii. Și ce face atunci respectivul părinte? "Aruncă toată vina în spatele școlii, a dirigintelui, cum că el nu ar fi fost informat din timp despre situație. Uită să spună că, de fapt, este prima dată în doi, trei, uneori chiar patru ani de zile când trece pe la școală, când nu știe cum arată dirigintele, nicidecum cum îl cheamă, deși a semnat, încă de la înscrierea în școală/liceu un contract educațional prin care se obligă să se intereseze de situația școlară și disciplinară a copilului său. Este foarte adevărat că uneori nici profesorul- diriginte nu se omoară cu telefoanele către acest tip de părinți, ceea ce nu este deloc în regulă. Doar că, uneori, numerele de telefon lăsate de părinți nu (mai) sunt valabile sau nu se răspunde la ele. Și atunci? Nu știu cât de important este să afli a cui e vina, ci ce poți face pentru copil, pentru ca acesta să nu mai lipsească, să învețe și să aibă o relație de prietenie (sau de acceptare) cu toți colegii și profesorii", a completat prof. Claudia Nițu. 


Copiii nesupravegheați vor avea de suferit


Un astfel de copil, a adăugat prof. Nițu, poate ajunge de cele mai multe ori fie un agresor, fie un agresat de către cei din jur. "Lui nu îi e frică de nimeni și nimic sau, din contră, îi este frică și de umbra lui și nu spune nimic acasă, familiei sau prietenilor. Pe el nu-l va interesa școala și să învețe, ci poate doar din perspectiva locului în care mai vine pentru a mai face rost de un ban (prin amenințarea unor colegi, mai mici sau mai temători), pentru «a mai face mișto» de câte un coleg și, de ce nu, de câte un profesor..... Asta când ajunge la școală! În celălalt caz, copilul agresat își va pierde stima de sine, curajul și interesul față de școală și/sau colegi, profesori, diriginte. Un copil nesupravegheat de un părinte/tutore va avea de suferit cu siguranță! Iar noi, cei din jurul său, vom observa sau nu suferința acestuia și vom acționa sau nu pentru binele elevului, punându-ne la bătaie experiența, cunoștințele psihopedagogice și sprijinul psihologului școlar (dacă școala are așa ceva!) Iar când spun supravegheat, nu mă refer deloc la apeluri telefonice din oră în oră (sau mai des) către copil, la adus la școală și luat cu mașina familiei (deși mititelul nu are decât 17 ani și 11 luni!) sau la mail-uri, sms-uri, mesaje pe WhatssApp către diriginte de trei ori pe zi! Acest exces de control este la fel de nociv ca și dezinteresul total din partea părinților, care se soldează, de cele mai multe ori, cu aceeași scădere a stimei de sine a elevului, angoase nejustificate ale acestuia, frica de școală și diriginte", a conchis directorul.


În edițiile viitoare vom reveni și cu alte puncte de vedere pe acest subiect.


Comentează știrea

Nu există comentarii introduse pentru acest articol!

Articole pe aceeași temă

Pagina a fost generata in 0.5371 secunde